Doua de la volan

Ieri la ora dimineţii conduceam maşina personală (“Furia roşie”, rabla mea de Dacie, pentru că de când a venit criza am lăsat-o pe cea de la firmă la firmă) pe strada Baba Novac. Şi cum stăteam eu pe banda 1 la semaforul de la intersecţia cu Câmpia Libertăţii şi mă gândeam la absolutul nimic, se aud din spate sirene de maşini de pompieri. Naşpa! Îi arde casa cuiva, să ne dăm rapid din drum. Eu mă lipesc de bordura, maşinile de pe banda 2 fac loc, dar cele două autospeciale de pompieri (una cu scară din aceea lungă, de salvează pisicile din copacii înalţi, şi o alta care probabil era plină de apă) tot au fost forţate să oprească până ne-am dat noi la o parte. Problema este că s-a făcut verde şi pompierii tot nu plecau de pe loc. Şi am stat noi maşinile normale câteva secunde, apoi fiind verde am plecat la drumul nostru. Cred că maşinile de pompieri au nişte motoare atât de varză încât abia se urnesc de pe loc atunci când sunt încărcate la maxim pentru intervenţie. Acum câţiva ani am mai văzut una plecând de pe loc şi am crezut că se rupe în bucăţi şi rămâne în drum, aşa de greu a pornit şi atât de tare s-a chinuit până a reuşit să prindă viteză. Cert e că şi acum, deşi maşinile erau nişte Iveco (parcă) mai noi, au rămas pe loc şi au plecat atât de greu încât abia după un minut ne-au prins din urmă. Iarăşi ne-am dat la o parte şi deja era intersecţia următoare când au trecut pe lângă mine. În concluzie, când vedeţi că vin pompierii tare din spate, daţi-vă la o parte din timp, că dacă se opresc durează o grămadă până se pun iar pe rulat.

Iar noaptea mă întorceam acasă şi fiindu-mi foame am zis să intru la McDrive-ul de la McDonald’s Virtutii, între Podul Grant şi Lujerului. Am mai fost o singură dată la un McDrive, acum mulţi ani; de obicei prefer să parchez şi să intru în restaurant să comand, dar acum chiar nu aveam chef. O cotesc în McDrive… 10 maşini în faţa mea la coadă. Credeam că se comandă la un ghişeu, dar am văzut că la această locaţie apeşi un buton prins de un stâlp şi comanzi prin interfon, urmând ca la ghişee să plăteşti şi apoi să-ţi ridici hamburgerii. Deja mă vedeam că în Dude, where’s my car?, cu o voce repetându-mi “and then?” la infinit în timp ce eu mă chinui să mă fac înţeles printr-un microfon stricat de vreme şi vânt puternic. Dar surpriză! Din McDonald’s iese un angajat, în uniformă standard, cu mânecă scurtă (era 12 noapte, frig de îţi îngheţa creierul, dar tipul era calm de parcă ar fi fost în concediu pe plajă), cu un PDA în mână, din acela pe care îl folosesc chelnerii prin restaurante, şi vine la fiecare maşină şi ne ia comanda. Am dat jos geamul, i-am zis că vreau un meniu dublu cheese mare cu Lipton şi o maioneză, mi-a spus cât mă costă şi mi-a mulţumit calm şi politicos şi s-a dus la maşina următoare. Mă şi mir că cei de la McDonald’s au astfel de PDA-uri în restaurante, de parcă ar fi pregătiţi să ia comenzile de la mese sau de prin parcare. Tipul a luat dintr-o dată comenzile de la vreo 10-12 maşini şi apoi în 3 minute deja plătisem toţi şi ridicasem şi produsele.

Apropo de băuturi, mereu în fast-food are loc următorul schimb de replici:
McDonald’s: “ce băutură doriţi la meniu, Cola, Fanta, Sprite, Cola Zero?“. Eu: “Lipton”
KFC: “ce băutură doriţi la meniu, Pepsi, Mirinda, 7Up, Prigat?“. Eu: “Pepsi Twist”
Niciodată nu-mi dau ca opţiune exact băutura pe care o vreau eu (de fapt aş vrea apă, dar n-ai să vezi). O tragedie, ştiu.