Pe cand un simulator de viata?

Imaginea este dintr-un articol despre un simulator de schi, văzut pe Engadget. Dacă şi pentru un astfel de sport, unul definitoriu pentru ce înseamnă natură, aer curat, mişcare şi efort, au apărut simulatoare şi nu ai nevoie decât de un televizor pt a schia, atunci e de rău. Mi se părea că e de rău când am văzut că mulţi oameni prefera să alerge pe o bandă de cauciuc în faţa geamului sau a televizorului, în loc să alerge pe bune printr-un parc, dar acum e clar că ne îndreptăm spre apocalipsă. Cei 4 călăreţi vor veni, dar nu va fi nimeni în stradă să se sperie de ei, toţi vom fi în faţa câte unui televizor HD, implicaţi în diverse simulatoare.

Dacă tot se dezvoltă astfel de mijloace de control a picioarelor, ar trebui să se facă un robot complet pe care să-l poţi controla cu mâinile şi picioarele. L-am putea trimite să cumpere pâine în locul nostru şi i-am vedea împrejurimile pe televizor. Ar sta în locul nostru la coadă în Cora, iar noi am sta să citim şi vorbim pe net, din când în când zicând “brb, mă duc să dau robotul mai în faţă, că s-a mişcat coada“. Încep să cred că Asimov a intuit bine viitorul atunci când a descris Solaria (sau cum se chema planeta aceea), iar cei din Wall-E aveau dreptate când vedeau că în viitor oamenii vor fi nişte graşi atrofiați care nu vor face deloc mişcare şi vor trăi în nişte fotolii high-tech cu un ecran în faţa lor.