La patinoar

Acum doi ani am păşit pentru prima oară pe un patinoar. A fost cam groaznic. Nu ţin minte să fi căzut, dar oricât dădeam din picioare nu mă deplasam deloc. Azi am făcut al doilea pas. Am fost pe patinoarul din Drumul Taberei şi a fost ok. Şi acum mă depăşeau toţi copilaşii de 3 ani, şi acum mi se părea că toţi ştiu să patineze mai bine decât mine, şi acum am obosit şi nu pot spune că m-am relaxat, ba din contră… dar a fost mişto. Măcar nu m-au ros patinele şi nici nu mi-am rupt nimic.

Am tras mai multe concluzii: vreau să învăţ să patinez bine, pentru că aş vrea să plutesc pe gheaţă şi să mă dau de plăcere pe patinoar; trebuie să-mi cumpăr patine, pentru că cele închiriate sunt groaznice din toate punctele de vedere; dacă e să mai merg, trebuie să o fac la ore când e puţină lume pe patinoar, ca să nu am şi grija lor sau ei pe a mea; din motive necunoscute mie, omul care pune muzică se simte nevoit să şi vorbească între piese şi să spună doar tâmpenii inutile (ca şi cei de la radio, de altfel), în loc doar să schimbe melodia şi eventual să spună doar cum se numeşte aceasta.