La distileria de whisky

După plecarea din Edinburgh şi înainte să ajungem la York am oprit pentru vreo oră la o distilerie scoţiană de whisky din zonă. Se numeşte Glenkinchie, la fel ca whisky-ul care se fabrică acolo, şi face parte dintr-o companie mult mai mare care printre altele produce şi mărcile mai cunoscute Johnny Walker şi J&B.

Locul era destul de departe de oraş, undeva în mijlocul naturii, cu aer curat şi fără poluare. Ghidul care ne-a plimbat prin distilerie avea faţă de om care nu se teme să deguste chiar el cât de bună este producţia actuală. Turul a început prin a ne explica faptul că gustul final al băuturii este determinat de tot felul de factori aparent nesemnificativi, dar pe care un expert în whisky îi simte la degustare. Orzul este amestecat cu apă naturală din izvorul pe care este construită distileria, iar băutura ar fi avut alt gust dacă ar fi fost utilizată apă din altă sursă. Amestecul este fiert cu ajutorul unui cărbune special, al cărui nume nu-l mai ştiu, extras dintr-un anume loc. Am ţinut în mână o bucată, era surprinzător de uşoară, de o culoare cărămizie şi avea textură de piatră, deşi se sfărma uşor. Acest cărbune are cel mai mare aport la gust, căci prin arderea sa vaporii transmit aroma către băutură.

Ne-a arătat şi partea industrială a distileriei. Am reţinut doar nişte cifre fantastice, de exemplu că folosesc 40.000 de litri de apă la început, şi după o primă distilare rămân cu jumătate din această cantitate, apoi urmează o a doua distilare din care obţin doar 4000 de litri de băutură finală. Am văzut şi un stadiu intermediar, de fierbere (durează câteva zile procesul), unde viitorul whisky era doar o spumă cam scârboasă. După distilări se obţine o băutură incoloră şi cu o tărie de aproximativ 70 de grade. Pentru a ajunge pe la cele 40 de grade pe care le are un whisky, se diluează cu apă. O astfel de băutură curgea dintr-un aparat numit “the safe” şi era degustată înainte de a fi pusă în butoaie şi dusă în magazie.

Se pare că legea îi obligă să ţină whisky-ul în butoaie pentru un minim de 3 ani, dar în funcţie de ce băutură vor să obţină îl ţin 5, 12 sau chiar mai mulţi ani. Whisky-ul incolor capătă culoare prin faptul că este ţinut în aceste butoaie de stejar şi preia din culoarea lor. Ghidul ne-a spus că ei importă de la americani butoaie în care s-a ţinut Bourbon şi le utilizează pentru a matura whisky-ul lor şi a-i oferi încă o aromă suplimentară, cea impregnată în butoiul deja utilizat pentru altă băutură. Ca şi la parfumuri, bănuiesc că au şi alte metode secrete de a face unic gustul băuturii. Am mai reţinut că anual din fiecare butoi se evaporă cam 2% din whisky (“partea îngerilor” mi se pare că îi spuneau) şi că tăria băuturii scade cu vreo 3% pe an, aşa că dacă după 5 ani vrei să pui în sticlă o băutură de 40 de grade trebuie să o diluezi până pe la 55 înainte să o pui în butoi, după care mai pierde ea tărie în mod natural.

Spre final am aflat alte chestii care mi s-au părut foarte interesante. Se pare că cele mai bune whisky-uri sunt considerate cele Single Malt (cum era acesta Glenkinchie), adică produse într-o singură distilerie, dintr-o singură recoltă, practic după cum am explicat mai sus. Mai există şi Grain Whisky, cel produs dintr-un amestec de alte cereale. Am băut pe acolo un pahar dintr-unul atipic, avea un gust foarte afumat şi mult diferit de whisky-ul obişnuit. Mie mi-a plăcut, alţii n-au putut să bea. Iar cel mai răspândit tip de whisky este cel Blended, adică făcut din amestec de alte whisky-uri de diverse tipuri şi din diferiţi ani. Single Malt-urile erau deci cele mai scumpe. Am degustat câteva, am luat din magazinul distileriei o sticlă de Glenkinchie (30 de lire parcă, aveau sticle şi la 190 de la o distilerie care nu mai funcţiona şi deveneau tot mai rare sticlele) şi încă una mai micuţă făcută de altă distilerie de prin zonă şi mi-am luat şi un clondir din acela plat, metalic, de ţinut în buzunar cu băutură. Încă nu l-am folosit, o fi bun vreodată la drum.

Şi apoi am plecat spre York. Sunt pe Flickr 19 fotografii de la Glenkinchie, pentru alte posturi urmăriţi tag-ul Anglia. Recent am văzut în mall-ul Băneasa Shopping City un magazin (lângă Starbucks) care are printre altele whisky de la vreo 30 de distilerii din Scoţia, inclusiv Glenkinchie. Au şi o hartă frumoasă pe perete cu toate locaţiile şi vând din butoiaşe suta de mililitri cu vreo 30 de lei parcă.