Calculul problemei parcarilor

Am văzut azi mai multe posturi despre ce s-ar putea face prin Bucureşti pentru a fluidiza traficul şi pentru a rezolva problema parcărilor insuficiente şi a străzilor aglomerate ce apar ca o consecinţă imediată. Din păcate, eu consider că problema parcărilor şi a aglomeraţie îşi are originea acum mulţi ani, în vremea comunistă a trăitului la bloc, “la cutie”.

Asta după ce vara aceasta mă uitam şi în Londra, şi în Bruxelles la traficul imens de acolo, dar totuşi nicăieri nu vedeam maşini oprite aiurea sau benzi de stradă ocupate de maşini parcate. “Ce fac frate ăştia, le levitează? Unde le parchează, că nu am văzut nici o parcare?”. Apoi m-am uitat în jur şi nu am văzut nici blocuri înalte ca la noi, majoritatea oraşelor mari din vestul Europei, pe care le luăm ca model, nu au decât foarte puţine construcţii mai înalte de 4-5 etaje. În zonele rezidenţiale şi prin centrul oraşului media aş zice că e de maxim 3-4 etaje pe clădire tip bloc.

Păi, un bloc de 4 etaje ocupă aceeaşi amprentă pe sol ca unul de 10 etaje. La străini, considerând 3 apartamente la fiecare etaj, rezultă un total de 12 familii care locuiesc într-un bloc. La noi sunt de obicei 4 apartamente pe fiecare palier, deci 4×10 = 40 de familii. La aceeaşi parcelă de pământ ocupat pe această planetă, străinii au de parcat 12 maşini, românii 40 (considerând în medie una de familie). Dacă oamenii se pot înghesui unul peste celălalt în 10 niveluri, maşinile nu, aşa că 40 de maşini care au nevoie fiecare de câte 5 metri de parcare ocupă în total 200 de metri liniari de stradă. Păi… perimetrul unui bloc cred că are mai puţin de atât. Dacă merg 200 de metri pe strada mea trec pe lângă vreo 5-6 scări de bloc, deşi acel spaţiu de stradă/trotuar este suficient doar pentru parcarea maşinilor aparţinând unei singure scări. Unde să încăpem toţi? Comuniştii au avut ideea să înghesuie oamenii pe verticală în loc să întindă oraşul ca suprafaţă şi să facă străzi mari şi blocuri mici şi cartiere multe de case. Asta era mentalitatea lor, acum noi ne frângem mâinile. Vrem să avem traficul ordonat al străinilor şi trotuarele libere de acolo şi aerul lor curat, dar uităm că avem oraşe concepute după complet alte metode.

În Bruxelles am văzut multe parcări subterane. Blocurile aveau parcarea la subsol. Odată blocul făcut, cum e la noi, mă îndoiesc că i se mai poate adăuga parcare subterană, că doar nu mai sapă nimeni sub el. Soluţia ar fi să dărâmi blocurile vechi şi în locul lor să construieşti altele noi, mai moderne, mai spaţioase… dar la noi nu există proprietari de bloc care să facă ce vor cu el (inclusiv să-l dărâme), ci fiecare om îşi are apartamentul său. Chiar mă întreb dacă actualele blocuri comuniste vor fi dărâmate vreodată şi ce se va întâmpla cu ele atunci când vor ajunge să aibă 100 de ani sau mai mult.

Manafu are ca propunere să se facă livrările la magazine în timpul nopţii sau foarte dimineaţa. Nu văd cum ar fi posibil acest lucru, să deranjezi tot blocul noaptea pentru că vine un camion să descarce baxuri de Cola şi iaurt şi pufuleţi pentru buticul de la parter. Şi nici cum poţi obliga angajaţii să vină în fiecare noapte la muncă şi să bage marfa în magazin. Celelalte propuneri se leagă de încurajarea mutării firmelor spre periferia oraşului, unde e spaţiu mai mult pentru parcuri auto. Păi asta mi se pare una din cauzele problemelor de acum. Oamenii care lucrează la periferie, prin Pipera sau pe DN1, unde nu se poate ajunge uşor cu autobuz sau metrou, merg la servici cu maşina. Chit că fac două ore. De asta DN1 e veşnic ocupat, că mă miram de unde naiba vin atâtea maşini spre Bucureşti, miercuri la ora 12 ziua, de era coadă mare de dincolo de Metro. De la firmele care s-au mutat la periferie şi care trebuie să ia sau să ducă marfă şi acte la firmele din oraş sau de la periferia din partea opusă. Nu mai zic că în lipsa unei şosele de centură viabile nici măcar între două firme din Pipera nu se poate ajunge repede. O altă idee năstruşnică este “Impunerea unui număr mai mare de locuri de parcare pentru clădirile de birouri, poate în raport de suprafaţa imobilului şi numărul de angajaţi şi chiar vizitatori.” Citeam acum un an despre noua clădire de birouri din Piaţa Victoriei, turnul acela de sticlă, şi care la cele 24 de etaje ar avea nevoie de aproape 3 kilometri de stradă numai pentru angajaţii care vin cu maşina la muncă, la care se mai adaugă şi spaţiul necesar clienţilor care vin în vizită. Parcarea subterană nu va fi niciodată încăpătoare şi de obicei este rezervată directorilor şi eventualilor vizitatori importanţi. Chit că stă goală, e de obicei păzită de vreun bolând care are ordin să nu lase pe nimeni să parcheze la subsol sau se intră doar cu card de acces dat celor cu funcţii importante.

Iar la Zoso am citit despre o comisie care propune printre altele limită de 30 km/h în zonele rezidenţiale, interzicerea staţionării pe banda 1 pe străzile cu doar două benzi şi alte astfel de chestiuni idealiste. Păi aici ne întoarcem la o veche problemă şi anume nerespectarea legii. Şi acum staţionarea este interzisă în multe locuri, şi acum există o limită de viteză, şi acum parcarea este permisă doar în anumite locuri, şi acum este interzisă staţionarea “pe avarie” sau blocarea intersecţiei sau parcatul pe spaţiul verde. Problema este că nu aplică nimeni legea, nu dă nimeni amenzi şi deci nu respectă nimeni legea. La fel ca legea prin care proprietarii de câini sunt obligaţi să adune mizeriile pe care le fac patrupedele scoase la plimbare. Pe câţi aţi văzut făcând asta şi câţi au luat amenda din acest motiv? Normele şi legile sunt bune dacă le poţi aplica şi dacă poţi pedepsi încălcarea lor. La noi e imposibil.