Un sfarsit de lume mai tarziu

A pornit acceleratorul şi spre surpriza nimănui, lumea nu s-a sfârşit. Toată panica generată de televiziuni a fost de pomană, acceleratoare au mai funcţionat şi până atunci, ciocnirile de particule, pe care doar acest LHC le poate face, se vor iniţia abia prin octombrie, cândva pe la anul se va ajunge şi la puterea maximă. Pe scurt, dacă e să meargă ceva rău, poate să meargă oricând de acum încolo şi nici nu vom apuca să ne dăm seama de asta.

“Întreaga planetă a stat astăzi cu sufletul la gură“, a zis Andreea Esca la ştiri. Ciudat, n-am văzut pe nimeni îngrijorat. Nici măcar n-a pomenit nimeni subiectul. S-a agitat ProTV-ul degeaba, a mai trimis-o şi pe Carmen Avram acolo.

Pentru cine e interesat de subiectul acceleratorului, am citit mai demult un text interesant despre cum se poate opri acesta. Protonii se învârt în accelerator cu 99% din viteza luminii, dar din cauză că în timp fluxul devine instabil, aceştia sunt daţi afară odată la 10 ore (o iau pe alt tunel, ca un metrou care intră la depou) şi sunt opriţi. În general plumbul se foloseşte pentru a stopa radiaţia nucleară, dar în acest caz nu e bun. Dacă se bombardează plumbul timp de 86 microsecunde, cu o flux de intensitate joasă, în care protonii sunt mai dispersaţi, tot s-ar face o gaură de 40 de metri în plumb. Ce metode folosesc şi cum fac golirea de protoni scrie aici.