Zborul

Zborul cu Blue Air spre şi de la Bruxelles a fost mult mai bun decât mă aşteptam, mai ales după toate acele ştiri despre întârzieri şi probleme apărute la companiile low-cost. Avionul a fost OK, spaţiul pentru picioare a fost suficient, zborul a decurs foarte bine, aterizarea la Bruxelles, pe ploaie, a fost fără probleme iar cea de la Băneasa, de la întoarcere, a fost perfectă. Stewardesele noastre erau mai drăguţe decât ce văzusem la alte companii precum British Airways, Futura sau Malev.

Problemă adevărată la zborurile low-cost în România este Aeroportul Băneasa, care e groaznic. Când am intrat în el nu mi-a venit să cred că tot aeroportul este o cameră rotundă, cu câteva scaune de aşteptare şi o înghesuială teribilă la check-in, unde erau doar 4 ghişee. În cele 2 ore de aşteptare dimineaţa au decolat cel puţin alte 10 curse, aşa că vă închipuiţi volumul de oameni care s-a perindat pe acolo şi înghesuiala cruntă în care s-a stat. Am făcut check-in-ul, bagajele au fost aruncate pe bandă, am stat 20 de minute la coadă pt percheziţie, ne-au înghesuit pe toţi într-o cameră micuţă în aşteptarea boardingului, dar în sfârşit am decolat şi duşi am fost.

Aeroportul Zaventem din capitala Belgiei este imens şi foarte aglomerat. Decolau şi aterizau avioane în fiecare minut. Coborârea şi îmbarcarea s-au făcut prin tunel legat la avion, înăuntru erau kilometri întregi de culoare, multe magazine, cafenele… ca orice aeroport mare. Nu ştiu dacă acolo sau la Băneasa a fost problema, dar multe bagaje au ajuns lovite şi deformate, iar troller-ul meu fără o roată, aşa că l-am cam târât toată excursia. Trebuie să-mi cumpăr unul rezistent pentru alte călătorii.

La întoarcere iarăşi a fost haos la Băneasa. Am aşteptat 20 de minute să ne verifice paşaportul, deoarece la noi nu există scanner de paşapoarte, ci introduceau de la tastatură numele şi seria fiecărui pasager. Aterizase încă un avion în acelaşi timp aşa că am stat vreo 300 de oameni într-o mare înghesuială la coadă pt verificare. Banda de bagaje la Băneasa are o lungime totală de vreo 10 metri, şi a ieşit un mare haos când 300 de inşi au încercat să-şi găsească şi ridice bagajele de pe bandă. Am crezut că iese cu bătaie, scandaluri de genul “dacă nu-ţi vezi bagajul pe bandă de ce vii să stai lângă ea? Păi dacă nu vin să stau, de unde să ştiu dacă e pe bandă sau nu?” fiind la ordinea zilei, înghesuiala prea mare ca să poţi apucă valiza, alte bagaje aşteptau să fie puse pe bandă, cei care le puneau au început până la urmă să le arunce pe jos în aeroport ca să scape de ele… noroc că l-am găsit rapid pe al meu şi am scăpat de calvar. La ieşire poate speri să iei un taxi, mai ales că sunt din astea obişnuite din oraş… dar e un mafiot pe undeva care îţi spune în ce taxi te poţi urca şi cât face cursa, cerându-mi 150 de lei până în Tineretului. Am apelat la metoda “sună un prieten” decât să le dau ăstora banii. Toaletă la aeroport era de o singură cabină, iar la femei nici nu se închidea uşa. În orice altă ţară, la câte zboruri sunt pe acest aeroport, s-ar fi lărgit de mult toaletele, camerele, banda de bagaje… la noi stau şi se uită că merge şi aşa, să tratezi lumea că pe vite. Zburaţi de pe Otopeni dacă aveţi de ales, e de o mie de ori mai bun.