Londra ziua 3

Ultima zi în Londra. Vremea a fost foarte bună, soare şi căldură, aşa că am făcut o altă plimbare frumoasă. Majoritatea lumii s-a dus într-o excursie opţională la Windsor şi apoi la Observatorul de la Greenwich, dar primul obiectiv pot să-l văd şi altădată când voi fi mai sătul de Londra, iar al doilea nu mă interesa. Aşa că am plecat iarăşi de la hotel, am luat încă un abonament de o zi pe metrou şi autobuz, şi dus am fost. Plănuiam să ajung la Turnul Londrei şi la magazinul Harrods. Vremea era prea frumoasă ca să nu fac întâi o oprire la Piccadilly Circus.

Aşa că până acolo am luat metroul şi am ieşit la suprafaţă. Foarte frumoasă zona, una din cele mai plăcute din Londra. În general în Piccadilly Circus ochii lumii sunt luaţi de reclamele imense de pe acea clădire celebră, dar dacă arunci un ochi în jurul tău descoperi că toate clădirile merită cel puţin o fotografie, că stai lângă o fântână frumoasă cu un Cupidon în vârf, că e foarte aglomerat de autobuze şi maşini şi turişti, că imobilele Lillywhites şi Trocadero arată foarte bine şi că e chiar plăcut să stai un timp la umbra fântânii şi să cugeţi la măreţia imperiului englez. Apoi am plecat în direcţia Trafalgar Square, am intrat în câteva magazine de suveniruri de prin zonă (sunt multe, dar scumpe; un magnet e 2-3 lire, o cană cam 4-6 lire, au tricouri şi hanorace pe la 10-15 şi respectiv 25-35 lire, tot felul de jucărele, ecusoane, pachete de ceai, păhărele de băutură şi alte suveniruri de toate mărimile şi formele), am văzut o clădire de pe care săreau 3 statui aurii şi o alta din care ieşeau armăsari, am admirat faţadele şi străzile frumoase şi m-am plictisit de mers pe jos, mai ales că trecea timpul.

Am zis să profit de abonamentul de o zi şi să iau autobuzul până la Tower of London, mai ales că din cele supraetajate din Londra vezi şi oraşul foarte bine. Englezii au bandă separată pentru autobuze şi taxiuri, aşa că acestea nu stau în trafic, în 20 de minute am făcut cât o maşină în 60. Se urcă pe la şofer şi se arată acestuia abonamentul, nemaifiind automat de taxare ca la metrou. Şi m-am dus la etaj, unde e bătaie pe primele locuri, ca să ai toată priveliştea în faţa ta, dar se vedea frumos de oriunde. Am trecut pe lângă Trafalgar Square (care pe soare era iarăşi plină de turişti şi mi-a plăcut că am văzut o răţuşcă plutind în fântână) şi pe o parte din traseul de o zi înainte, pe lângă St. Paul Cathedral, şi am coborât în apropiere de staţia Monument. Vizavi de Turnul Londrei este o clădire mişto a unei bănci şi un monument de război dedicat marinei, dacă nu mă înşel, împreună cu un mic părculeţ. De acolo am traversat la Turnul Londrei, unde am stat o vreme la coadă pentru un bilet de intrare (14 lire, include tot ce e înăuntru) şi am mâncat la un Subway. Pentru pasionaţi e în zonă şi un KFC, unul din puţinele din Londra, şi multe fast-food-uri de fish and chips, adică pește prăjit cu cartofi prăjiţi, dar mie nu-mi place mirosul de pește făcut pe grătar şi nu mă puteam nici măcar apropia de ele.

Ce am văzut în Turnul Londrei şi cum e înăuntru vă spun şi vă arăt în postul următor. De lângă fortăreaţă este o vedere superbă spre Tower Bridge, celebrul pod al Londrei, şi stând pe marginea Tamisei şi mâncând o prăjitură de la Paul, un lanţ mai de lux de patiserii ce avea o “filiala” şi acolo, am avut ocazia să văd traficul oprindu-se pe pod şi acesta s-a ridicat pentru a permite unui clipper (un vaporaş cu catarg şi pânze, dar acum erau coborâte şi bănuiesc că avea şi motoare pentru propulsie) să treacă pe sub el. Pe mal eram chiar vizavi de nava de război HMS Belfast, acum muzeu, şi de câteva clădiri de sticlă, din care una mai rotundă am înţeles că este primăria oraşului.

Am plecat spre Harrods, dar cu un mic ocol. Vroiam să văd clădirea în formă de glonţ şi alţi zgârie-nori de lângă ea. Simbolul ei era trecut pe o hartă turistică, am văzut direcţia generală în care trebuie să merg şi am luat un autobuz. Autobuzele vin la maxim 5 minute şi în multe staţii sunt afişaje cu LED-uri ce indică în cât timp soseşte următorul. Am mers vreo 3 staţii şi am coborât când am considerat că sunt suficient de aproape. Clădirea de sticlă s-a dovedit a fi în zona financiară a oraşului. Parcă e altă lume acolo: pe la parter doar magazine de sandvişuri şi cafenele, multe limuzine pe stradă, iar toţi pietonii din jur erau îmbrăcaţi la costum negru. I-am prins probabil la ora mesei şi cred că eram singurul turist din zonă. Am ajuns la baza clădirii pe care o căutăm şi e impresionantă când o priveşti de jos, pare că se alungește spre cer iar norii se reflectau în suprafaţa ei de sticlă. În apropiere era şi o altă clădire cam bizară, mai steampunk aşa. În zonă sunt şi case şi biserici, una avea în vârf un castor auriu. Iar de acolo am luat autobuzul spre Knightsbridge, unde e Harrods, dar era cam în cealaltă parte a oraşului, traficul era aglomerat şi timpul trecea, aşa că am coborât când am văzut că sunt la staţia Holborn şi am luat de acolo metroul, căci este pe aceeaşi linie cu Knightsbridge. Am ajuns în 10 minute, am ieşit, am dat o tură în jurul magazinului căutând pe rând o toaletă, o cafenea şi intrarea numărul 3, unde există şi garderobe la care să-mi pot lăsa ghiozdanul din dotare (3 lire depozitarea :|). În parcarea din lateral era plin de limuzine şi de maşini sport care mai de care, mult cu număr arab. O grămadă de arabi cu bani sunt în Londra, dar de ce îşi aduc şi maşinile până aici, în loc să închirieze una la fel de luxoasă local, nu înţeleg.

Harrods nu se schimbase faţă de ce văzusem acum un an. Diferenţa era că nimerisem în sezonul reducerilor, aşa că o cravată de 80 de lire era acum şi 20 de lire, o cămaşă de 400 de lire o puteai lua cu 250, etc. La parter sunt haine de bărbaţi (am pus mâna pe nişte pantofi Tom Ford, erau ok dar nu cine ştie ce, costau 6300 de lire sterline; am ţipat şi i-am aruncat de parcă aş fi pus mâna pe un şarpe), parfumerii (era vânzare mare din cauza reducerilor, munţi întregi de cutii din care luau femeile şi bărbaţii) şi multă mâncare. Acolo este paradisul gurmanzilor, orice fel de mâncare sau delicatesă este disponibilă la Harrods şi fac chiar şi livrări acasă. Vrei caracatiţă din Marea Chinei de Est? Au. Vrei carne de porc negru crescut la umbră şi hrănit cu trufe şi vin roşu? Au şi din ăla. Şi preţuri pe măsură. Cred că dacă aş fi bogat şi londonez aş fi foarte gras… Mi-a plăcut un portofel Louis Vuitton dar nici n-am încercat să mă uit la preţ. Apoi am ajuns la raionul de ceasuri şi alte accesorii de lux, unde un arab cu 3 neveste după el se certa la Rolex că vrea unul mai scump decât cel expus de ei la loc de cinste, am văzut pentru prima oară telefoane Vertu, care ajungeau şi la 30.000 de lire şi mi s-au părut mari şi mai puţin arătoase decât mă aşteptam eu, am văzut la Tiffany diamante care străluceau incredibil şi costau pe măsură, iar la ceasuri am rămas dezamăgit că nu aveau şi Doxa şi m-am simţit inferior. Am urcat la alte etaje, la haine de femei (muuulte raioane, majoritatea de la designeri celebri), la jucării (unde e o atmosferă foarte mişto), am trecut pe la electrocasnice (un frigider ultra-modern era 1200 de lire, unul ce parcă se chema Smag şi avea aspect retro, de anii 50, din ăla de mai are lumea pe la ţară la noi, era 2000 de lire), la electronice (tot felul de televizoare gigantice şi ce e mai nou în tehnică) şi am ajuns la mobilă, o aripă destul de mare a magazinului. Nu era nimeni pe acolo cât m-am plimbat eu, şi devenise chiar enervant pt că de fiecare dată când intram într-o zonă nouă mă salutau angajaţii, deşi se vedea pe mine că nu-mi permit nici măcar o aşchie din ce aveau ei expus. Este edificator însă pentru politeţea străinilor şi buna lor dispoziţie. Am văzut o masă de sufragerie, din aia lungă, bună pentru un castel, care costa un pic peste 100.000 de lire, o altă masă pe la 40.000 de lire, fotoliile de 5.000 de lire deja păreau ieftine. Mai era un etaj de haine mai de tineret şi copii, ceva de farfurii şi porţelanuri, plus un etaj de sport unde nu găseai treininguri şi adidaşi ci costume de călărie, crose de golf din cele mai bune, biciclete la câteva mii de lire, etc. Tot paragraful acesta poate părea imens, dar turul în realitate a durat cam 5 ore şi ceva şi am ieşit fără mari cumpărături (mi-am luat o farfurie, cea din care mănânc acasă s-a sinucis acum câteva săptămâni). În magazin nu e permisă fotografierea şi oricum am lăsat aparatul la garderobă, aşa că nu am nimic să vă arăt. Iar apoi am luat metroul de la Knightsbridge până la Russell Square şi s-a încheiat seara şi Londra.

Să mai zic ceva de mâncare. În prima seară în Londra am ieşit pe lângă hotel şi am găsit pe strada principală vreo 10 restaurante. În prima seară am mâncat la unul italienesc, Verdi parcă se numea. Nu cine ştie ce, dar pastele au fost acceptabile, vinul casei suficient cât să lubrifieze gâtul şi mi-a plăcut că era o tipă care cânta la pian în restaurant şi a fost relaxant după o zi ploioasă. A doua zi am mâncat vizavi la un restaurant tailandez, prima oară când mănânc aşa ceva. Am băut o bere tailandeză Singh şi una din Singapore numită Tiger (sau invers), ambele cu acelaşi gust ca şi berea europeană şi cam de aceeaşi tărie. Iar de mâncat am luat un platou combinat de aperitive, care a avut nişte aripioare de pui prăjite și parcă date prin miere, inele de ceapă, nişte peşte, etc, iar ca feluri principale aveau mâncăruri pe bază de curry, îţi alegeai sosul pe care îl doreai şi apoi separat cu ce carne vroiai să ţi-l facă. Eu am mâncat ceva marcat cu 1/2 pe scara picanteriei şi cu carne de raţă, ananas şi un fel de ciupercă dulce, plus orez tailandez clasic, adică alb şi cu bobul mai mare, dar care era foarte bun când puneai peste el sos din ăsta de curry în care plutea şi carnea. Era foarte bun, dar picant de îmi venea să plâng şi mă întrebam cum or fi felurile cu 2/2 picante. Ospătarii au fost foarte de treabă, veneau să ne întrebe cum e mâncarea, văzându-ne că nu suntem obişnuiţi cu ea, îţi aduceau imediat tot ce doreai şi erau foarte discreţi în servire şi foarte politicoşi. Mi-a plăcut mâncarea şi m-am simţit foarte bine după ce am mâncat-o. A fost vreo 8-9 lire curry-ul, era mai ieftin dacă luai cu pui sau alte reţete de curry, o bere cam 3 lire, orezul gol vreo 4-5 lire. A treia zi am ajuns târziu şi am luat ceva de la Subway şi am mâncat în camera de hotel.

S-a terminat şi Londra. A doua zi devreme plecam spre Oxford, Stratford-upon-Avon, castelul Warwick şi cazare lângă Liverpool. Setul de fotografii din Londra e pe Flickr, urmăriţi tag-ul Anglia pentru alte posturi despre călătorie.