Londra, ziua 2

În această zi urma să facem un tur de oraş pe jos, cu ghidul nostru, utilizând mijloacele lor de transport în comun. Important pentru cei care vor vizita Londra este să-şi ia un abonament de o zi care e valabil şi pe metrou şi pe autobuzele din oraş. Costă 5,3 lire, e valabil după 9:30 (adică dacă îl cumperi mai devreme aștepți ora la care poţi intra cu el la metrou, e gândit aşa ca să fie după ora de vârf de dimineaţă; dacă vrei să fii mai matinal, e aproape 7 lire) şi e valabil în zona 1 şi 2 a oraşului, ceea ce înseamnă cam toată Londra turistică (aeroportul era în zona 5 sau 6, de exemplu). De reţinut e că la metrou introduci abonamentul în aparatul de taxat la intrarea în staţie, dar şi la ieşirea din staţia la care cobori, ca să te verifice că l-ai folosit în zonele 1 şi 2. La autobuze e suficient să-l arăţi şoferului la urcare.

Am pornit spre staţia de metrou Russell Square, de lângă noi, aflată pe linia Piccadilly. E o linie destul de populară care te duce şi la Covent Garden, şi la Harrods, iar noi am mers doar 3 staţii până la Leicester Square. Acolo am ieşit pe o ploaie destul de enervantă pentru noi, cei veniţi din canicula din România, în schimb pentru englezi părea ceva normal: mergeau veseli şi vioi prin ploaie, vorbeau, erau încălţaţi cu sandale sau fuste scurte, păreau că ignoră apa şi că nu îi deranjează. Nu m-a deranjat nici pe mine după ce am pus impermeabilul pe mine şi am pornit a pied prin oraş. Foarte aproape de Leicester Square (care e o zonă foarte mişto şi la modă) este Trafalgar Square, unde e columna lui Nelson. În acea zi era cam pustiită de turişti, din cauza ploii, iar noi ne-am adăpostit la Galeriile Naţionale. Văzând că sunt gratis (cum ziceam altădată, majoritatea muzeelor sunt gratis în Anglia şi Scoţia) am şi intrat pentru o oră, şi bine am făcut. Au înăuntru multe tablouri de la pictori celebri, din cei consideraţi cei mai buni, şi merită vizitat muzeul dacă vă place pictura. Cel mai mult mi-a plăcut un Van Gogh din seria lanurile, dar la fel de senzaţional a fost să văd cu ochii mei tabloul Ambasadorii, de Holbein cel Tânăr, cel care are o formă nedefinită pictată la picioarele celor două personaje dar când e văzut dintr-un unghi extrem acea formă devine un craniu uman. Am văzut mai demult pe Discovery o analiză detaliată şi am rămas uimit de ce diferenţa este între a privi tabloul perpendicular, din faţă, sau la unghi extrem din dreapta sa. Mi-am luat şi o vedere cu el, şi am ieşit.

În acest timp unii din grup n-au vrut să intre în muzeu ci au vrut să vadă schimbarea gărzilor la Palatul Buckingham, care nu e departe de Trafalgar Square. S-au dus până acolo, că începea la 11:15 (sau 12:15?), dacă am reţinut corect, dar nu s-a ţinut pe ploaie ceremonia, aşa că s-au întors cu buza udă şi umflată. Şi am plecat cu toţii spre Parlament, din nou pe strada al cărui nume nu-l ştiu deşi am fost de 4 ori pe acolo. Pe dreapta am ajuns la grajdurile regale, erau păzite de paznici călare, apoi mai departe era reşedinţa de la Downing Street, unde nu ai ce vedea pt că strada Downing este închisă în capăt cu zăbrele masive pentru protecţie. Pe această stradă am văzut şi un vehicul amfibie, care am impresia că îi plimbă pe turişti prin oraş şi apoi intră direct şi în Tamisa, pe post de barcă. Am mai văzut şi în alte oraşe astfel de tururi cu amfibia.

La Parlament şi la Big Ben s-a rupt filmul turului cu ghidul. Ne-a arata clădirea şi deja traversase stradă ca să plecăm de acolo, vizavi era Westminster Abbey, ne-a arătat faţada şi vroia să plece în continuare. Iar la Westminster Abbey eu vroiam să intru, şi vroiam să dau un tur complet Parlamentului, să fac mai multe poze, să mă uit cu atenţie la cum e clădirea, etc. Aşa că acolo am lăsat grupul să plece şi am rămas pe cont propriu, să văd oraşul cum vreau eu şi în ce ritm vreau eu. Şi am intrat la Westminster Abbey, unde este foarte frumos înăuntru şi voi detalia în alt post special (10-12 lire intrarea parcă), am ieşit după vreo oră, am traversat iarăşi la Parlament, am văzut intrarea, am mers în spatele clădirii unde este o statuie făcută de Rodin şi un parc micuţ, pe malul Tamisei. Am văzut că aproape era London Eye, roata imensă de distracţii, aşa că am vrut să merg acolo.

Am trecut pe lângă Big Ben şi am traversat Tamisa peste podul Westminster. De peste râu Parlamentul arată superb şi am făcut o fotografie, plus câteva panorame ce nu sunt gata încă. Roata este imensă, te ridică mult deasupra clădirilor din zonă şi cred că este o privelişte minunată, dar nu m-am dat în ea pentru că plouă şi n-aş fi văzut clar oraşul, biletul era 15 lire iar coada de aşteptare de vreo oră minim. Lângă roata se afla Royal Aquarium, o clădire gigantică unde se afla acvariul londonez, unde intrarea era cam 13 lire şi habar nu am ce e înăuntru şi ce poţi vedea. Am mâncat o supă caldă şi un cartof copt, despicat şi umplut cu salată (ca în Plaza la Sr. Patata) într-un loc numit Cafe Manga. Lângă era un mare restaurant chinezesc unde pt o sumă de bani puteai mânca oricât.

Prin acea zonă nu mai aveam ce vedea fără a merge mult pe jos, vroiam să trec din nou pe malul nordic al Tamisei, următorul pod era prea departe, aşa că am trecut tot pe la podul Westminster şi m-am dus la staţia de metrou de acolo. Am mers una sau două staţii spre est până la Temple, unde vroiam să văd un templu al templierilor ce s-a păstrat acolo de multă vreme. L-am văzut acasă pe net, avea toate simbolurile templierilor pe el, arată frumos şi mare clădirea, dar în Londra mi-a fost imposibil să-o găsesc, deşi aveam o hartă care îi indică poziţia aproximativă. Iar pe cine am întrebat nu a ştiut să-mi zică, probabil şi pentru că erau foarte multe biserici în zonă, multe chiar desfiinţate. Supărarea că n-am găsit templul a trecut repede când am văzut pe ce străzi minunate ajunsesem. Eram din nou pe unul din bulevardele principale care fac legătura între Tower of London, catedrala St Paul şi ajung la Parlament, era plin de magazine, de cafenele, de patiserii, de tot felul de cluburi selecte şi de restaurante de lux, de bănci, de baruri englezeşti. Mi-a plăcut foarte mult plimbarea pe acolo. Că veni vorba de cafenele, la englezi sunt în principal 3 lanţuri mari: Starbucks, care sunt câte 3 pe fiecare stradă, Costa Coffee (ăla de e și la noi la ASE), care sunt la fel de dese, şi Caffe Nero, care sunt mai rare dar cel în care am fost eu era foarte mişto înăuntru, cu fotolii comfortabile şi atmosfera plăcută. O cafea era între 2 şi 3 lire, tot cam atât o felie de tort sau tartă, care sunt foarte bune. Iar dacă vreţi patiserii bune, căutaţi Paul, un lanţ franţuzesc venit şi peste canal. De mâncare se găsesc peste tot magazine în genul Snack Attack de la noi, cu sandvişuri proaspete împachetate în plastic sau salate pentru cine vrea chestii mai vegetariene. Astfel există Preţ a Manger, Eat şi alte câteva care îmi scapă acum. Pt sandvişuri calde găsiţi peste tot lanţul Subway, un fel de Quiznos de la noi din Băneasa. Un sandviş de 6 inci e maxim 3-3,5 lire acolo şi e foarte bun. Pentru încă 1,5 lire îl face de 12 inci, sau poţi opta pentru meniu ce conţine suc şi o pungă de chipsuri. Asta pentru cine vrea să mănânce cât mai ieftin. Din loc în loc sunt şi Burger King şi McDonald’s, plus restaurante din diverse țări. Am văzut inclusiv restaurant din acela de sushi unde stai la un bar şi mâncarea e pe o bandă rulantă în faţa ta şi îţi pui în farfurie ce vrei atunci când trece pe lângă tine.

Dar eu am mers în continuare, am dat de o statuie bizară a unui dragon şi în capătul bulevardului începuse să se vadă catedrala St Paul. Am intrat înăuntru şi foarte bine am făcut. Era 16:45 şi la 17 începea să cânte corul, aşa că am luat un loc să mă odihnesc după mers şi ploaie, am admirat picturile din interior şi cupola gigantică, am făcut câteva fotografii pe furiş, pt că era interzis şi stăteau mulţi paznici cu ochii pe tine, iar apoi am ascultat corul şi parcă m-a uns pe inimă. O muzică ce se auzea cumva difuz dar fără ecouri în acustica bisericii, voci plăcute, o cântare frumoasă fără a părea excesiv de religioasă deşi nu înţelegeam ce se spune, o clădire aurită si pictată cu îngeri… parcă eram în paradis. Am plecat cu părere de rău.

Era o staţie de metrou în zonă şi am vrut să-l iau spre casă, că mă săturasem de ploaie şi eram obosit. Am mers câteva staţii până la intersecţia cu linia Piccadilly, în staţia Holborn, dar în loc să iau de acolo metroul spre hotel l-am luat spre Covent Garden. Aglomeraţie cruntă, mai ales la acea oră. Apoi am văzut că sunt scrise chiar şi în metrou atenţionări despre stația Covent Garden, care se aglomerează foarte mult dimineaţa şi seara şi îţi recomandă să cobori eventual la Leicester Square, care e doar la 300 de metri distanţă şi să mergi pe jos de acolo. Dar eu am coborât la Covent Garden şi am urcat la suprafaţă şi am găsit străzi întregi de magazine, şi de firme celebre şi de H&M, GAP şi din astea trendy. Mai bizar e ca pe la ora 18-19 închideau toate, fără să le pese că străzile sunt pline de turişti şi londonezi. Iar de acolo am mers spre Leicester Square, pe străduţe, şi am văzut şi o altă față a Londrei şi de fapt a poporului englez: pe la ora aceea, 19-20 să zicem, străzile erau pline de englezi care veneau în baruri şi restaurante pentru distracţie. Absolut toate pub-urile erau pline ochi, ba chiar lumea stătea şi în stradă cu o mare halbă în mână (de obicei fumătorii) şi discutau între ei. Fără muzică puternică, fără dans, se vedea că oamenii au ieşit doar să socializeze şi să stea cu prietenii sau să-şi facă alţii noi. Femeile erau machiate şi îmbrăcate elegant/provocator, bărbaţii şi ei îmbrăcaţi mai de “ieşit în oraş”, mulţi era clar că ieşiseră de la muncă şi s-au oprit la o băutură şi o discuţie cu prietenii. Mi-a plăcut atmosfera de acolo, la fel a fost şi în Brighton cu un an în urmă, tot pe la ora serii şi cred că aşa fac mereu englezii în orice zi a săptămânii. Îmi pare rău că n-am stat şi eu la o bere pe undeva, într-un pub veritabil, dar nu mi-a venit ideea. Am fost în schimb chiar în inima Leicester Square, unde sunt foarte multe teatre şi cel mai înalt este Odeon, locul unde se ţine premiera oricărui film celebru atunci când vine în Anglia (de ex am văzut mereu la televizor imagini de acolo de la premiera filmelor Harry Potter sau mai recent la Sex and the City sau ultimul Batman). Frumoasă zona, plină şi de restaurante şi de fast-fooduri de toate felurile şi de terasele cafenelelor. Din nou ploua şi era cam frig, din nou englezii nu păreau că observă apă sau temperatura scăzută, cred că asta sunt obişnuiţi. Asta a fost plimbarea, am luat metroul de la Leicester Square şi m-am dus acasă.

Fotografiile sunt în setul cu Londra și mai adaug și altele cu posturi viitoare. Urmăriți si alte posturi despre excursie în tag-ul Anglia.