Londra, ziua 1

Din Canterbury am mai făcut vreo oră sau două până în Londra, deoarece ajunşi în zona periferiilor au început şi aglomeraţia şi străzile înguste şi semafoarele din 100 în 100 de metri. Dar pentru mine era ceva nou de văzut peste tot aşa că mi-a plăcut. E ciudat pe acolo, sunt zone în care locuiesc doar negri sau doar arabi, dar un lucru este comun: prezenţa magazinelor la parterul clădirilor, a fast-food-urilor, a frizeriilor şi a altor afaceri, întreg drumul până în Londra fiind că un fel de magazin imens.

Apoi, fără să te aştepţi parcă, strada pe care eşti se termină şi te găseşti pe Tower Bridge, la intrarea în oraş. În stânga am văzut noile clădiri de sticlă de pe malul sudic, unde am înţeles că este şi primăria. Pe Tamisa, în stânga podului, se găseşte ancorat vasul de război HMS Belfast (pare a fi un distrugător, nu m-am interesat) care acum e muzeu plutitor, şi de el era legat şi un clipper cu pânze. După două zile aveam să văd un astfel de clipper oprind circulaţia şi ridicând podul Tower Bridge, am şi un filmuleţ frumos făcut. Vine în alt post. Noi am trecut Tower Bridge, după care pe stânga poţi vedea imediat zidurile bej ale Tower of London şi multe alte clădiri frumoase în zonă. Erau mulţi turişti acolo şi se vedea că e o locaţie foarte vizitată. Am oprit într-o parcare din zonă pentru a ne întâlni cu ghidul local.

Această după-amiază includea un tur cu autocarul prin oraş, iar ghidul local s-a dovedit a fi o femeie de origine română dar care probabil locuia de multă vreme acolo. De la ea am aflat cu surprindere că londonezii nu au acte de identitate sau nu există un act standardizat şi eliberat obligatoriu dacă locuieşti acolo, aşa că nici ei nu ştiu câţi sunt şi din ce părţi ale planetei. De asemenea, Poliţia nu îţi cere să arăţi acte şi te cred pe cuvânt când le spui cine eşti. Aşa o fi?
Oricum, împreună cu ea am plecat la tur de oraş. Şi ne-a dus de-a lungul Tamisei unde am văzut un muzeu de arta modernă, am mers pe Fleet Street, Regent Street, The Strand şi alte bulevarde, toate foarte aglomerate şi la o primă impresie pline de case foarte frumoase, fiecare cu altă faţadă şi alte statui şi altceva de văzut şi de fotografiat la ele. Peste tot erau cafenele şi restaurante, nu mergi 10 metri fără a da de una sau de alta. Şi am văzut zona financiară, de bănci şi burse (în unele clădiri se vedeau ditamai ecranele pe care scrollau informaţii bursiere sau erau afişate tot felul de grafice şi indici), am văzut câteva biserici (englezii au aşa de multe încât pe unele le închid sau le transformă în magazine sau le vând), am văzut Trafalgar Square, unde este columna lui Nelson iar ghidul ne-a spus că cei patru lei de la baza ei sunt o atracţie bună pentru copii fiind destul de greu de escaladat şi am continuat spre Parlament, în drum trecând pe un bulevard frumos, plină de clădiri oficiale, pe dreapta văzând şi Grajdurile Regale sau cum se cheamă, un loc păzit de aceeaşi paznici ca şi la palatul regal, cu căciula mare şi neagră în cap, dar aceşti paznici sunt călare. Un pic mai jos se afla Downing Street, unde acum stă premierul Gordon Brown.

Această stradă terminată, s-a auzit un “wow” colectiv la adresa clădirii Parlamentului şi a ceasului Big Ben, deşi ghidul nostru a spus că acest nume îl poartă clopotul din turn, nu tot ceasul. Mergea ok, nu era în urmă, l-am verificat cu ceasul meu de mână. Vizavi este Westminster Abbey, locul în care au fost încoronaţi toţi regii Angliei de la William Cuceritorul în 1066 şi poate chiar şi înainte şi unde eu credeam că este o catedrală cu câţiva poeţi şi alte personalităţi îngropate în interior, cum se mai făcea şi la noi. S-a dovedit a nu fi chiar aşa după ce am vizitat-o a doua zi. Am continuat trecând pe lângă clădirea Scotland Yard-ului, pe care eu nu am văzut-o bine, dar nici nu e ceva interesant de văzut. Mult mai mult farmec au străzile în sine, clădirile de pe margine, să vezi ce magazine şi ce restaurante sunt la parter, ce parcuri mai sunt prin zonă şi cum arată lumea pe stradă. O oprire am făcut la catedrala St Paul, care este imensă, are a doua cupolă ca mărime după Sf. Petru din Vatican şi arată foarte bine în interior. N-am intrat atunci dar am făcut câteva fotografii în parcul din spate.

A doua oprire a fost la Buckingham Palace, la regina acasă. Tocmai ce se terminase un Garden Party, după cum a zis ghida, unul din cele 3 pe care le ţine acasă, iar cele câteva sute sau mai mult de invitaţi ieşeau din palat şi plecau spre casă. Toţi bărbaţii erau la costum, iar unii dintre invitaţi aveau tot felul de haine tradiţionale ţării lor sau diverse coliere agăţate la gât. Toate doamnele aveau pălărie în cap, aşa cum e eticheta şi modă în Anglia la evenimentele regale, şi diverse rochii sau costume frumoase. Majoritatea erau veseli şi îşi făceau fotografii în curtea palatului, înainte de a ieşi în stradă după un taxi sau maşina personală, iar mulţi mi-au dat impresia că pleacă pe jos spre casă (ceea ce înseamnă că erau şi mai şmecheri, pentru că nu oricine locuiește în acea zonă). Palatul e simpatic, deşi nu la fel de impresionant precum Luvrul, Versailles sau Schonbrunn. Mi-au plăcut porţile. În faţa palatului e o fântână frumoasă făcută în memoria Victoriei “regina imperatrix” după cum scrie chiar acolo. Mai departe în faţă este parcul St. James, în care nu am mai intrat acum dar anul trecut îmi aduc aminte că era foarte frumos şi puteai vedea inclusiv pelicani pe lacul mic din centrul său. Şi în dreapta palatului este un mic parc şi pe acolo se ajunge la Palatul (cu indulgență) St James, care am înţeles că aparţine tot regalităţii şi acolo locuiesc unii oaspeţi importanţi sau veterani ai armatei. Tot de acolo porneşte ceremonia de schimbare a gărzii regale şi se mai utilizează şi la ceremonia de încoronare. Era cam pustiu acum, cu excepţia a doi paznici din care unul atât de negru încât de la distanţă am crezut că are căciula de blană trasă şi peste faţă.

Un pic mai departe de St. James este o stradă de hoteluri de lux, iar pe colţ sunt două magazine despre care ghida a zis că sunt celebre. Unul din ele este cel mai vechi magazine de vin din Londra, iar al doilea este Lobb, care fac pantofi la comandă şi îi fac inclusiv pentru Prinţul de Wales (titlu purtat mereu de moştenitorul tronului) şi pentru Ducele de Edinburgh (consortul regal), după cum se poate observa şi pe blazoanele lor pe faţadă. Lângă magazin era un tip îmbrăcat în pardesiu şi cu pălărie, îmbrăcat ca în filmele poliţiste sau de război, şi pe care l-a fotografiat lumea până când s-a prins şi a plecat. Aşa că am plecat şi noi mai departe, cu autocarul. Ne-am mai învârtit pe străzi pe care le-am şi uitat, dar pe fiecare din ele ai ce vedea. Am mers spre Covent Garden şi spre Leicester Square, o zonă foarte aglomerată mai ales seara, am trecut pe la Picadilly Circus, unde eu credeam că este un circ, dar cică englezii zic “circus” la orice intersecţie cu rond mare. Am mers în zona Knightsbridge, unde e magazinul Harrods, şi prin zonă Mayfair, care este considerată tot de lux şi pe unde sunt şi diverse muzee, parcuri şi mai ales magazine scumpe.

Apoi ne-am dus la hotel, Royal National pe numele său, aflat la o aruncătură de băţ de British Museum şi de staţia de metrou Russell Square. E ok zona, sunt şi alte hoteluri mai de lux, sunt diverse restaurante pe strada principală şi câteva supermarketul prin spate şi e destul de liniştită. Hotelul Royal Naţional e imens, am înţeles că în total are 1200 de camere şi ca să vă faceţi o idee, eu stăteam la etajul 5, ieşeam din lift, făceam stânga, mergeam înainte o grămadă, făceam iarăşi stânga şi mai mergeam o grămadă până la camera mea. Preţurile afişate erau de 90 de lire pt camera single şi 110 pt cameră dublă, dacă ţin bine minte. Micul dejun era “continental”, nu “englezesc”, constând doar din pâine, unt şi dulceaţă la discreţie, plus suc şi cafea. Cam slăbuţ, dar pentru un hotel mai bun sau mâncare mai multă, şi prin centrul Londrei, cred că s-ar fi plătit dublu în altă parte. Următoarele două zile aveam să merg la picior prin Londra.

Fotografiile sunt în setul cu Londra și mai adaug și altele cu posturi viitoare. Urmăriți si alte posturi despre excursie în tag-ul Anglia.