In Canterbury

Prima oprire după debarcarea de la Dover a fost la Canterbury, la o oră de mers spre nord în drumul către Londra. Canterbury are o mare însemnătate în cadrul bisericii anglicane, deoarece în acest oraş Sf Augustin a fost trimis prin anul 600 să-l crestineze pe regele Kent-ului şi de aici se consideră că a început creştinismul în Anglia. O catedrală mare a fost construită apoi în acest loc, iar Arhiepiscopul de Canterbury a fost capul bisericii şi reprezentantul Papei (iar acum aici se află scaunul bisericii anglicane, dacă am înteles eu bine). Era atât de puternic în cât se opunea şi se certa de la egal la egal cu regele englez, până în 1170 când Henry al 2-lea, exasperat de arhiepiscopul de atunci, Thomas Becket, a exclamat ceva de genul “nu mă poate scăpa nimeni de acest preot enervant?”, iar patru cavaleri din suita sa au luat această vorbă că pe un ordin subînțeles. Au călărit până la catedrală şi l-au omorât pe Becket. Mormântul său şi catedrala au devenit loc de pelerinaj pt credincioşii din toate ţările creştine, până când regii Angliei au distrus locul şi am eliminat capela lui Becket, astăzi doar o lumânare marcând locul din altar unde acesta a fost asasinat, şi o puteţi vedea în pozele de pe Flickr.

Autocarul ne-a debarcat la marginea zonei pietonale ce reprezintă centrul oraşului. E o zonă frumoasă şi foarte aglomerată, cu multe terase şi magazine de toate felurile. E mişto să stai acolo la o terasă şi să priveşti lumea şi oraşul, mâncând o îngheţată sau bând o cafea sau poate un ceai englezesc (care e destul de greu de găsit, dar ăsta e subiect pentru alt post). Un tip stătea în mijlocul drumului cu o pancardă ce făcea reclama unui local din apropiere, tip de publicitate pe care l-am mai vazut și în alte orașe englezești. Poarta prin care se intră în domeniul catedralei se găseşte în locul unde era piaţa de unt, şi un han frumos amenajat poartă acum numele The Old Buttermarket. Intrarea în catedrală costă 5 lire pentru adulţi sau 4 pentru studenţi şi pensionari (englezii sunt pe invers nu doar la sensul pe care conduc ci şi la intrările în diverse locuri: majoritatea muzeelor au acces gratis, dar în majoritatea catedralelor plăteşti ca să intri). A fost chiar un discount de încă o liră deoarece o parte din catedrală nu putea fi vizitată, din cauza bulangiilor de studenţi de la universitatea locală (Kent University) care atunci s-au găsit şi ei să absolvească, iar ceremonia se ţinea în catedrală, cu puhoi mare de studenţi îmbrăcaţi în robe, cu părinţi şi bunici mândri şi tot tacâmul. Ca şi cum nu le-ar ajunge că sunt studenţi în Anglia, le mai trebuie şi ceremonie de absolvire într-unul din cele mai frumoase şi mai vechi locuri din ţară.

Plătim, intrăm, trecem pe lângă studenţii care intrau pe uşa centrală şi o luăm prin spatele catedralei, unde era o grădină mică interioară şi o altă intrare. În acea grădină dormea în iarbă, fără nici o grijă sau teamă la zecile de turişti din jurul său, un motan gigantic, alb cu portocaliu. L-am mângâiat, l-am frecat… abia a catadicsit să deschidă ochii şi să se întindă înainte să-mi transmită un mesaj clar de “fuck off” ca să-l las să doarmă în continuare. Nişte cripte de sub catedrală nu sunt cine ştie ce, doar nişte cripte goale. Apoi am urcat pe scări până în biserica propriu-zisă, care este foarte frumoasă în interior, având în special multe vitralii interesante, majoritatea originale după cum ne-a explicat o femeie de acolo. Ne-am plimbat, am văzut, am fotografiat (lucru permis la Canterbury, deşi în câteva alte catedrale nu te lasă, chiar şi după ce plăteşti intrarea) şi am admirat interiorul. Acolo se găseşte şi mormântul lui Edward “the Black Prince”, şi tot sub aceeaşi formă de sarcofag cu o statuie în mărime naturală sunt şi mormintele lui Henry al 4-lea şi al reginei sale Ioana de Navarra. Frumoase morminte, aveam apoi să văd sute de astfel de statui şi monumente la Westminster Abbey, în Londra.

Am ieşit din catedrală pe altă parte, unde am dat de o casă strâmbă, interesantă că design, şi o stradă ce avea haiosul nume de Turnagain Lane. Căutând mâncare şi fiind cam în grabă, am intrat în primul Subway ieşit în cale şi am luat un sandviş de 6 inci care costă vreo 3 lire. Bun, şi aveam să mănânc şi altele bune la Subway-uri, dar Quiznos de la noi din Băneasa parcă le face şi mai bune. Iar apoi am plecat spre Londra.

Setul de fotografii din Canterbury e pe Flickr și puteți vedea în el tot ce am descris și multe altele, iar pentru alte posturi din excursie urmăriţi tag-ul Anglia.