Doua zile prin Bruxelles

Am aterizat la Zaventem, ne-a luat autocarul agenţiei şi ne-a dus în Bruxelles, să vizităm oraşul. Mai fusesem acolo acum 3 ani, îmi plăcuse foarte mult oraşul, dar era pe seară şi acum vroiam să-l văd şi ziua şi într-un tur mai exhaustiv. Am ieşit din aeroport şi am intrat în oraş, mergând spre Atomium şi muzeul Mini-Europa unde cică sunt în miniatură diverse monumente şi simboluri din ţările europene.

Oraşul mi-a plăcut din prima. N-am văzut clădiri înalte, ci doar maxim 2-3 etaje. Peste tot erau copaci şi verdeaţă, inclusiv pe centrul drumului. Era răcoare şi înnorat, uneori mai picura câte un pic. Am trecut pe lângă sediul NATO, care nu e prea impresionant, dar are şi steagul României arborat la intrare, am trecut pe lângă un templu chinezesc şi am ajuns la Atomium. Acestă… “creaţie” (nu ştiu cum să-i spun) e impresionantă când o vezi în realitate, din imagini mă aşteptam să fie ceva mult mai mic. Sub el mă simţeam ca în filmul Contact, când se pregăteau să construiască sfera şi maşinăria gigantică. Înăuntru era un muzeu dar n-am intrat.

Lângă Atomium este Mini-Europa, dar n-am intrat nici acolo pt că nu m-a convins să dau 13 euro sau cam atât. În schimb, în acel “village” sunt restaurante din toate naţiile planetei. Am ales unul mexican şi a fost o idee genială: am comandat burrito şi a fost incredibil de bun, cu garnitură de salată, orez picant şi o carafă de Sangria. A fost cam 11 euro porţia şi a meritat fiecare eurocent.

Am plecat spre centrul oraşului. Totul este foarte frumos şi Bruxelles-ul îşi merita rolul de capitală a Europei. Clădiri frumoase, bulevarde interesante, parcuri, istorie, are de toate. Palatul Regal mi-a plăcut, apoi am mers într-o zonă înaltă de unde se vedea panoramic oraşul, apoi la catedrala Sf. Gudula (ce nume!) şi în plimbare pe alte străduţe. Zona centrală este însă atracţia principală, Piaţa Mare unde e primăria cu turnul ei impresionant şi toate clădirile din jurul ei frumos ornate şi aurite. Acum 3 ani am văzut-o seara şi are farmecul ei şi aşa. Pe o străduţă lângă se afla şi statuia băieţelului care urinează, numită Manneken Pis, care mi se pare un simbol foarte aiurea pt un oraş, dar asta e alegerea belgienilor. Ne-am mai învârtit prin piaţă, prin galeriile comerciale din zonă, ne-am uitat în zecile de magazine de ciocolată belgiană (Godiva, Gudrun, Neuhaus si Guylian sunt la loc de cinste) şi cam asta a fost. E mult mai frumos oraşul decât îl pot face eu să pară în câteva cuvinte, aşa că uitaţi-vă şi pe galeria de fotografii şi vizitaţi-l când aveţi ocazia. Internet pe cablu sau WiFi aveau doar cu plată.

Drumul spre hotel, amplasat destul de central, m-a impresionat mai mult prin ordinea de care dă dovadă oraşul. Sunt foarte multe străzi înguste pe care circulă şi tramvaiul, în rest fiind loc doar pentru o maşină. Cu toate acestea, nu găseai pe nimeni parcat aiurea care să te forţeze să intri pe şinele tramvaiului, toate regulile se respectau, toţi mergeau ordonat și traficul era fluent. M-am mai plimbat şi seară pe acolo şi spre zona financiară, am mâncat o prăjitură şi o ciocolată caldă la un Haagen-Dazs şi asta a fost. Am stat la Holiday Inn City Centre, camera a fost bună iar micul dejun a fost cu omletă, mezeluri, cârnăciori, etc.

Înainte de revenirea în ţara am mai stat jumătate de zi în Bruxelles. Am stat tot prin piaţa centrală, la primărie, am mâncat o gauffre de liege/waffle din aia de-a lor de se vindea și la noi acum ceva ani, cu căpșuni, înghețată și frișcă, dar am avut ocazia să-mi îndeplinesc şi dorinţa de acum 3 ani, şi anume să iau masa la unul din sutele de restaurante ce sunt pe micile străduţe din zonă. Poţi mânca un meniu pe la 12 euro, care include un aperitiv (supa, scoici, ceva uşor) şi un fel principal, plus un desert sau bere, sau poţi să comanzi ce vrei din listă. Seara aceste restaurante sunt pline, chelnerii se agită să te convingă să iei masa în al lor, toată lumea bea şi mănâncă şi se simte bine, mi-a plăcut foarte mult acea atmosferă şi zona. Am comandat scoici şi mi-au adus o oală ca de ciorbă plină ochi cu scoici făcute cu usturoi şi în sos de vin alb, foarte bune, plus o bere Chimay brună. Mi-era teamă să nu mi se facă rău de la ele, mai ales că urma un zbor, dar au fost atât de bune încât le-am mâncat pe toate. Mi-a adus aminte de o croazieră făcută anul trecut în Spania, în zona O Grove, unde se cresc astfel de scoici, şi pe vaporaş îţi dădeau să mănânci oricâte vroiai, proaspăt fierte şi însoţite de vin de Porto.

Cam asta a fost şi Bruxelles-ul. Uitaţi-vă la setul de fotografii de pe Flickr pentru mai multe străzi, parcuri, monumente, fotografii din catedrală și alte chestii interesante, iar în postul următor voi povesti despre cum am mers cu vaporul de la Calais la Dover.