Cu vaporul de la Calais la Dover

Am plecat dimineaţă din Bruxelles spre Calais, în Franţa, unde Canalul Mânecii are cea mai mică lăţime şi se poate trece rapid în Anglia, la Dover. Vremea era cam urâtă dar eram foarte entuziasmat de această experienţă, deoarece n-am mai mers niciodată cu un vapor mare pe cât mă aşteptam să fie acesta.

Portul Calais este destul de întins, iar noi ne-am dus spre terminalul de pasageri ÅŸi feriboturi. Erau indicatoare ÅŸi pentru “Tunnel sous la Manche” care era cu câţiva kilometri mai departe. Poate în altă excursie trec pe sub mare… Vaporul era ca o balenă uriaşă în burta căreia au intrat TIR-uri, vreo 10 autocare ÅŸi multe autoturisme, se urca o rampă ÅŸi intrai în cala navei unde parcai. Odată ajuns acolo te dădeai jos ÅŸi urcai niÅŸte scări către punÅ£ile de promenadă, magazine ÅŸi restaurante. Era ÅŸi o sală de jocuri, erau câteva restaurante, câteva săli de aÅŸteptare unde puteai să stai pe scaune ÅŸi să te uiÅ£i pe geam la apă ÅŸi port, magazine de parfumuri ÅŸi băuturi ÅŸi câteva restaurante. La prova era o cafenea Costa Coffee unde am băut ÅŸi eu un latte cu o brioşă ÅŸi am cheltuit cu această ocazie primele lire sterline.

Partea cea mai frumoasă era pe puntea în aer liber de la pupa vaporului, de unde puteai să admiri direct priveliştea şi eventual să îngheţi bocnă în vântul tăios din acea zi. Marea dintre Calais şi Dover e ca un fel de autostradă, o grămadă de vapoare mari şi mici fiind mereu în jurul tău şi trecând în ambele sensuri. Am făcut o fotografie frumoasă la un vapor al companiei Sea France (eu eram pe un P&O, a doua mare companie care face aceste curse), am văzut plaja şi cazemate de apărare, rămase din război, iar apoi vaporul s-a îndepărtat de ţărm şi ne-am îndreptat spre stâncile albe de la Dover.

And then it seemed to him that […] the grey rain-curtain turned all to silver glass and was rolled back, and he beheld white shores and beyond them a far green country under a swift sunrise.

Bonus pentru cine ştie direct de unde este acest citat. Cam aşa a fost şi pt mine traversarea mării, pornind pe vânt şi cer înnorat şi ploaie, iar după o oră de navigare pe o apă destul de agitată, încât lumea mergea mai împleticit pe vapor, s-a înseninat şi a apărut soarele. Iar când am ajuns aproape de Dover am văzut stâncile albe, ţărmul care a dat Angliei numele de Albion. Sunt frumoase la vedere, de un alb luminos mai ales în bătaia soarelui, la baza lor se afla portul fortificat iar deasupra lor castelul din Dover. Vaporul a intrat încetişor la locul de ancorare şi noi ne-am dus la autocar pentru a călca pe pământ englez. Iar englezii văzând că suntem romani s-au decis să ne mai dea o dată jos din autocar şi să ne treacă bagajele prin raze X, de control aşa. Iar de acolo am plecat spre Canterbury, unde urma să ajungem după încă vreo oră.

Setul de fotografii Calais-Dover este pe Flickr. Urmăriţi şi alte posturi din excursie grupate sub tag-ul Anglia.