Despre siguranta si protectia muncii

Eram în parcarea subterană de la Real şi s-au aprins deodată semnele din imagine. Probabil un detector de gaze toxice a detectat noxe de maşină, gaz metan, fum de la vreun incendiu… nu ştiu cum e sistemul de acolo. N-a făcut nimeni nimic. Nu i-a păsat nimănui, nu a dat nimeni atenţie, nu a întrebat nimeni nimic. Chiar şi eu, care ştiu destul de bine sistemele de siguranţă şi securitate, am continuat să-mi duc agale cumpărăturile la maşină, să le încarc fără nici o grabă şi să plec în ritm încet. Alţii împingeau plictisiţi la cărucioare, căutau locuri de parcare, îşi certau copiii, chestiile obişnuite. N-a venit nimeni de la securitate, ba chiar mă întreb dacă alţii or fi observat atenţionarea. Semnele s-au stins pe când ieşeam din garaj.

Eram într-o zi la masă în Cora, în zona restaurantelor. Şi vorbeam cu colegii ce am face dacă s-ar declanşa alarma de incendiu a magazinului. În primul rând nu ştiu cum sună aceasta, de obicei sirenele de incendiu având la dispoziţie mai multe tonuri posibile (de obicei sunt standardizate prin lege şi norme, dar nu ştiu ce se foloseşte în România). În al doilea rând, pentru a preîntâmpina alarmele false şi pierderea de bani pe care ar atrage-o evacuarea magazinului fără a fi un incediu real, se utilizează o aşa numită opţiune de pre-alarmă: alarma iniţială este dată local în dispecerat şi poate şi în sistemul de public announcement din magazin printr-un ton scurt, repetat după 5 minute dacă nu s-a anulat alarma de personalul calificat, apoi după vreo 10 minute se declanşează alarma continuă, dând astfel timp personalului să verifice dacă este un incediu real sau ceva minor sau chiar deloc. Concluzia noastră a fost că, după ce am stat cât am stat la cozi la mâncare şi la găsit masă şi la cât de foame ne era, n-am fi evacuat magazinul oricum, chiar şi cu alarma declanşată, până n-am fi văzut cu ochii noştri un incendiu, eventual ditamai flacăra ca în filmele cu Van Damme, venind spre noi. Mâncarea e sfântă. Poate vorbeam în glumă, dar gândiţi-vă câţi dintre voi ştiu cum sună o alarmă de incediu, ce trebuie să faceţi, etc. Mă întreb în câte magazine şi alte încinte uşile de evacuare sunt încuiată, blocate de maşini parcate sau tomberoane, etc.

Protecţia muncii

O altă idee/observaţie de-a mea, protecţia muncii este nulă în România. În străinătate (şi nu zic din filme, chiar am vizitat fabrici din alte ţări) protecţia muncii este extrem de importantă, deoarece orice accident sau îmbolnăvire a angajatului, cauzată de faptul că nu i-ai pus la dispoziţie mijloace de protecţie, atrage după sine procese de milioane de euro. La noi sunt mii de oameni care lucrează în uzine sau în ateliere de orice mărime, de la zeci de oameni la 2-3 şi nu au nici o metodă de protecţie. Mai grav e că nu cer ei. Preferă să sudeze, să taie tablă, să dea cu flexul, cu bormaşina, să pilească, să dea cu ciocanul, să vopsească, să dea cu diluant, să care greutăţi mari şi câte altele fără să aibă ochelari de protecţie, dopuri fonice de urechi, mănuşi de protecţie, halate, pauze adecvate, aer curat, sisteme de siguranţă. Iar rezultatele se văd în fiecare zi în metrou, când muncitorii se duc acasă: au 40 de ani şi sunt deja epave, îşi tuşesc plămânii afară, au ochii injectaţi, au mâinile distruse, nu au dinţi în gură, nu aud ce le zice lumea, sunt plini de tăieturi şi vânătăi şi boli diverse.

Îmi aduc aminte acum câţiva ani când am fost la Turbo Electrică (parcă) să măsor nivelul de sunet scos de o pompă care trebuia să ajungă la Cernavodă. Avea un şuierat puternic (tipul cu care am fost, un meseriaş cu experienţă, a estimat cam 850 de Hz, sonometrul a indicat 828 Hz, eu am rămas cu gura căscată) de la un lagăr care oscila sau poate altceva. Am stat 3 ore acolo şi deja mă durea capul iar până la sfârşitul zilei am tot avut probleme cu auzul. Muncitorii de acolo aveau la dispoziţie dopuri, dar nu le foloseau. Pe deasupra treceau macarale cărând diverse fiare, la alt nivel sudau unii ceva şi tot cădeau scântei, dar căştile de protecţie erau atârnate în cui, deşi conducerea (străină) le pusese la dispoziţie. Fumatul era interzis dar asta nu împiedică pe nimeni să tragă din ţigară, chiar dacă lângă ei se lucra cu diluant. Peste tot mirosea a vaselină şi fier, multe obiecte erau ruginite, se suda, se pilea, se lucra cu flexul dar ochelari nu folosea nimeni. Cred că nu e nimeni conştient de efectul pe termen lung al acestor factori şi ce efect nociv au. Am văzut aparate care măsurau inclusiv vibraţiile ce ajung la încheietura omului sau la umăr, pentru a-i proteja articulaţiile… dar au văzut şi străinii că la noi nici măcar nişte banali ochelari de protecţie nu sunt utilizaţi, dar apoi vibrometre şi softuri complexe.

Şi aşa unii se îmbolnăvesc singuri, prin ignoranţă şi lipsa de interes pentru binele personal, iar la 40 de ani se plâng că nu mai sunt buni de nimic, în timp ce în străinătate vezi moşnegi de 60-70 de ani făcând jogging sifiind mai vioi decât noi la 30.