Torte de bambus

Eram astăzi în Cora Pantelimon şi tot treceau pe lângă mine diverşi alţi cumpărători având în mână torţe de bambus. Din acelea mari aproape cât un om. Treceau unii cu o torţă, unii cu trei, unii cu câte cinci. Ce se întâmplă, doctore? am vrut să o întreb pe Oana Cuzino, dar nefiind prezentă am cugetat eu la această spinoasă problemă. Ce poţi face cu atâtea torţe? Le pui în faţa blocului în parcare? Te duci la servici cu o torţă aprinsă, şi când te concediază şeful ţi-o stinge şi îţi spune “tribul a decis”? Nu le văd absolut nici un rost.

Aşa că, evident, m-am gândit să cumpăr şi eu. Poate era ofertă. Mă gândeam că dacă ar costa vreo 10 lei, ar fi ok… nu se ştie când ne atacă ruşii sau vine meteoritul şi rămânem fără curent electric. Cine va avea o torţă atunci va fi şmecher (pentru 5 minute, până îi dă în cap primul vecin ca să-i fure torţa). Mă duc la raionul de torţe. Găsesc ditamai cutia, din care lua lumea. 155 de lei costa una. WTF! De ce se înghesuia lumea cu aşa spor?

În alte ştiri din Cora: a scos Kinder un fel de ciocolaţică de dimensiunile unei ţigări mai groase. Am aruncat şi eu una în cărucior, de poftă aşa. Acasă nu am mai găsit-o, probabil a căzut prin grilajul căruciorului şi acum se simte abandonată. Bune produsele astea care sunt prea mici pentru cărucior.