Batranetea si logica

Bunica mea e răcită cobză. Am fost pe la ea să văd cum se simte. O întreb cum a reuşit să răcească aşa, de tuşeşte ca un tractor, şi zice că probabil s-a întâmplat când a fost la piaţă, că a tuşit cineva lângă ea pe acolo. Îi zic că mai probabil a luat gripă la biserică, unde merge mereu. E locul perfect. Uşa e mereu închisă, ferestrele nu sunt deschise, e mereu cald şi umezeală în aer, e mereu plin ochi de oameni care stau cu orele acolo, mulţi dintre ei bolnavi. Nu mă crede. Parcă aş fi comis un sacrilegiu prin această idee. Nimic rău nu se poate întâmpla în biserică, în casa lui Dumnezeu. După care aflu că a băut şi suc de la frigider, că deh… îi era poftă şi n-a mai aşteptat să se încălzească. Ai zice că după o viaţă întreagă ştii mai bine ce să faci şi ce nu, dar nu e întotdeauna adevărat. Aşa că stai câte o lună bolnav şi abia te ţii pe picioare. Mă întreb câţi oameni sunt bolnavi sau mor pentru că nu gândesc un pic mai logic.