Din nou la coada la Loto

Am stat azi 35 de minute la coadă la loterie, şi m-am distrat în fiecare minut. Erau vreo 30 de persoane în faţa mea când am ajuns eu acolo. M-am dus să iau un bilet necompletat şi l-am luat chiar pe ultimul, după cum s-a dovedit vreo 5 minute mai încolo când a apărut zvonul că nu mai sunt bilete şi cei care n-au găsit au plecat acasă nervoşi.

M-au mirat oamenii din jurul meu de la coadă. Unii coborau din maşini de lux şi veneau să completeze o variantă. Pe ăştia îi înţeleg, deoarece jocurile de noroc mereu au avut succes la cei bogaţi. Nu-i înţeleg însă pe cei care abia au din ce trăi şi vin şi joacă la Loto o grămadă de bani. Erau în spatele meu trei oameni foarte haioşi. Pe jumătate beţi, sau poate aşa vorbeau mereu, de abia înţelegeai ce zic. Însă îşi dădeau cu părerea că metoda garantată ca să câştigi e să joci mulţi bani, nu de 1-2 milioane ca ei! Eu care joc doar o variantă de 45.000 atunci când premiul e mare găsesc că să joci 1-2 milioane săptămânal e o mare prostie, acei bani fiind mai bine investiţi în altă parte. Şi m-am uitat în jur, cred că eram singurul cu un singur bilet cu 6 numere pe el, toţi ceilalţi jucau minim vreo trei bilete.

Şi distracţia continuă: unul din ei zice “bă îmi bag ****, ia dă pixul să pun mai multe numere pe varianta asta“. Celălalt îi atrage atenţia să vorbească frumos, că sunt oameni în jur la coadă, şi abia după ce este rugat frumos îi dă pixul ca să mai bifeze două numere. Al treilea avea în mână o sticlă de bere din aia de plastic, rotundă şi ieftină. O ţinea ca pe un bebeluş şi lângă inimă. Unul din prieteni îl întreabă dacă mai are bere acolo, şi cel cu sticla răspunde “bă eşti prost? ţi-am zis că nu e bere! E ţuică!“, de parcă l-ar fi jignit zicând de o băutură aşa slabă precum berea. Celălalt i-a cerut respectuos voie să tragă şi el o duşcă, şi i s-a permis. Tot ăştia îşi făceau deja planurile pentru ce vor face cu banii, şi cum se vor feri de problemele ce vin cu aşa sumă de bani. De exemplu unul din ei zicea că nu-i e frică dacă vin ţiganii după el să-i ceară bani. Nu-i e frică deloc dacă vede pistoale, lasă-i să încerce că nu au ce să-i facă.

Undeva mai în spate un bărbat pusese bilet sâmbătă şi acum era iarăşi la coadă, probabil visând între timp noi numere. O femeie bine îmbrăcată stătea la coadă şi negocia cât la sută din câştig să primească ea, dacă pune un bilet şi pentru prietenul care o sunase. S-a tocmit pentru o maşină şi o vilă. Peste o săptămână o luăm toţi de la capăt, şi aşa devine un stil de viaţă.