Concluzia pensiilor private obligatorii

Citesc un articol din Ziarul Financiar şi o statistică a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (link PDF). ZF se miră că numărul de clienţi al fondurilor de pensii a depăşit orice aşteptări. Cum să depăşească aşteptările? Nu se ştia dinainte câte persoane sub 35 de ani sunt în România (şi câte sub 45), eventual şi angajaţi? Era de la început un număr bine fix de clienţi posibili. Din moment ce e obligatorie, toată lumea va avea o astfel de pensie până la urmă.

Ce mă miră pe mine este numărul persoanelor care nu au ales încă un fond şi acum vor fi repartizaţi aleator: între 300.000 şi 700.000 de oameni n-au vrut nici măcar să decidă cine va încerca să le administreze banii munciţi. OK, nu crezi în această idee a pensiilor private, dar chiar să nu te intereseze deloc?

Clasamentul:
1. ING (1,2 mil clienţi)
2. Allianz-Tiriac (900.000 clienţi)
3. Generali (340.000 clienţi)
4. Aviva (290.000)
5. Interamerican (225.000)

ING este câştigător detaşat, dar personal mă mir de cât de aproape este totuşi şi Allianz, în condiţiile în care ING a investit masiv în publicitate şi agenţi, iar dinspre Allianz eu personal nu am reţinut vreo campanie publicitară sau ceva aşa. Aviva e varză, dar nu mă mir. Cum să o crezi pe Mihaela Rădulescu atunci când îţi zice de pensie, de parcă şi-ar pune ea probleme din astea în condiţiile în care e căsătorită cu un om bogat şi oricum are deja o grămadă de bani strânşi încât să nu-i pese de ce sumă îi va aduce poştaşul acasă? Iar reclamele de la început, de forma “reclama asta va fi aici şi mâine… dar tu?” mi s-au părut mereu inutile. Când te adresezi persoanelor sub 35 de ani cu această campanie, pt care pensia, bătrâneţea şi moartea sunt chestii atât de îndepărtate în viitor, răspunsul a fost “da, voi fi mâine”. Generali nu ştiu de unde până unde a ajuns pe locul 3, dar mă miră şi mai mult prezenţa AIG-ului abia pe locul 6, aceştia fiind totuşi probabil cea mai mare firmă de profil din lume. Oare să fi avut aşa succes ING-ul pt că a venit cu nişte campanii promoţionale mai omeneşti, mai informative, în loc de un text frumos pe ecran cu “alege X”?

În statisticile CSSPP sunt şi câteva date interesante, referitoare la numărul de clienţi pe care îl aveau alte fonduri private, mai mici, în ianuarie 2008. De exemplu, AG2R are 725 clienţi, Marfin 113 clienţi, MKB 1547 clienţi, Zepter (aia cu cratiţele) 395 de clienţi. Şi mai sunt câteva fonduri care au câteva mii sau zeci de mii de clienţi, dar abia dacă apar pe grafic, precum BT Aegon, Omniasig, BRD, OTP, etc. Mă întreb următoarea chestie: să presupunem că mai sunt 500.000 de oameni de distribuit aleator. Dacă aceasta distribuţie se va face uniform între cele 18 fonduri de pensii, ar veni aproape 28.000 de clienţi la fiecare fond. Zepter poate deci trece de la 395 de clienţi la 28.395 de clienţi peste noapte, fără să ridice un deget. Sunt foarte curios cum se va face această distribuire aleatoare.

Şi o altă chestiune: clienţii acestor fonduri care au sub 1000 de clienţi totali chiar se aşteaptă ca aceste companii să le investească şi administreze banii pentru încă 30 de ani de acum încolo? Merită efortul?