To the airport

Am fost azi în Otopeni să ridic nişte marfă venită cu avionul. Partea asta de mărfuri e un întreg univers, diferit de cel al transportului de pasageri. Există diverse firme care îţi aduc marfa în România. Funcţie de ce vrei şi mai ales de unde, o astfel de firmă găseşte cursele aeriene potrivite, se ocupă de vamă, formalităţi, taxe, acte şi tot ce trebuie. Tu ridici marfă de la ei şi apoi le plăteşti aceste servicii.

Pare simplu, dar e o agitaţie incredibilă acolo. Marfa vine, dar există o a treia firmă care ţi-o dă jos din avion. În Otopeni se numeşte Globe Ground. Ei ţin evidenţa avioanelor, scot marfa din ele şi o duc în depozitul lor. Firma care ţi-a făcut ţie transportul se duce la acest Globe Ground, se eliberează un Air Waybill (AVB îi zice lumea), cu care apoi te duci la magazia lor. De acolo îţi spune la ca platformă de încărcare să parchezi maşina, şi un motostivuitor îţi aduce marfă. Teoretic firma de transport ridică această marfă, şi apoi tu o ridici de la ei, ca să fie un lanţ adevărat al comisioanelor suplimentare.

La Otopeni terminalele de pasageri par micuţe, comparativ cu orice alt aeroport al unei capitale europene. Am descoperit cu această ocazie că mai exista încă o grămadă de clădiri pe lângă ele, destinate mărfurilor şi administrării lor. Limită de viteză pe acolo e de 40 la oră, dar toată lumea circula cu minim 80. Exact acolo de unde se ridică marfa, există cele mai mari “road bumps” pe care le-am văzut vreodată, la intrare, mari cam cât bordurile de la trotuare. Dacă tocmai ai primit sticlărie şi cristale din străinătate, le spargi imediat ce le ridici.