O tura prin cartier

Frig şi urât afară, dar nu mai aveam ciocolată aşa că a trebuit să ies din casă. Un magazin care să livreze ciocolată la domiciliu ar face bani grei. În absenţa lui, a trebuit să plănuiesc un drum până la un Mega Image-ul din apropiere pt aprovizionarea cu prostiile dulci pe care le mănânc în weekend.

Am trecut întâi pe la loto, ca să mai îmbogăţesc statul. Evident că nu se va câştiga premiul cel mare mâine (şi chiar dacă s-ar câştiga, nu voi fi eu fericitul), pt că îl aranjează Loteria ca să-l dea de Crăciun sau de Anul Nou, ca să fie un gest frumos. Moşneagul care vindea la agenţia loto de aici (sau cum se cheamă meseria de a trece biletul prin acel scanner) fuma înăuntru, că afară era prea frig. Tăiai fumul cu cuţitul, iar mie că nefumător nu-mi place asta. Cred că nici moşului nu-i plăcea, pentru că horcăia de credeam că-şi va scuipa un plămân pe biletul meu. Tuse din aia de fumător înrăit de Carpaţi, de boală serioasă. Trăgea şi mai cu spor din ţigară, ca să-i treacă tusea. O să-i treacă de tot în curând.

Când am ieşit de la loto era să mă ia pe sus o rafală de vânt, aşa că am anulat excursia la Mega Image şi am intrat în mult mai apropiat-ul La Fourmi. Ce nu-mi place la acest magazin, şi nici la cel de lângă el, unul din lanţul Spring Trest, e că niciodată nu găsesc tot ceea ce vreau. Are ciocolată de care vreau, dar nu şi suc de care vreau. Are Pringles, dar alea verzi s-au terminat deja. În celălalt magazin, probabil că ar avea sucul dar nu ciocolata căutată. Ca să cumperi tot ce vrei trebuie să mergi în ambele magazine, dar n-am chef de stat la cozi aşa că fac compromisuri. Întrucât nu avea suc Rauch Bravo, am luat un Pfanner de portocale roşii. Pe “cuprins” scrie că are colorant. De ce mama naibii îi pun colorant? Dacă are gust bun, conţinut bunicel de portocale şi pulpă, îmi ajunge. Nu trebuie să fie roşu aprins ca să mă convingă că e din portocale roşii. E atât de greu să apară un producător care să facă suc de portocale şi atât? Fără alte adaosuri, fără alte ingrediente puse de pomană?

Cum îţi dai seama când s-a mers prea departe cu aromele de iaurt? Când găseşti iaurt Yoplait cu aromă de “cozonac cu nucă” şi de “măr copt cu scorţişoară”. Evident că am cumpărat şi eu, iar cel cu măr şi scorţişoară e excelent, mai bun decât orice alt iaurt Yoplait. Danone n-am mai mâncat de mult. Îmi place dioxina, dar din păcate au atâtea feluri de iaurt, cu atâtea arome şi ambalaje, încât n-am mai putut ţine socoteală. Ah, şi am mai cumpărat un catralion de Kinder Delice. De la o vreme le mănânc ca pe seminţe. Daca n-ar fi avut din astea în magazin, se lăsa cu focuri de armă.

La întoarcere am găsit în cutia poştală o scrisoare de la ING. Se pare că am fost validat de Casa Naţională de Pensii şi deci de acum e oficial şi legal, ING se va ocupa de banii mei pentru pensie. Am aflat din semnături şi numele celor doi domni care îşi freacă probabil mâinile de bucurie la gândul că vor lua acum şi banii munciţi de mine, fără ca ei să depună nici un efort: Brian Boon şi Radu Vasilescu. Măcar o shaorma să dea şi ei.