Here we go again

A început al treilea semestru al masteratului. Ultimul semestru de şcoală din viaţa mea, pentru că oricât de tentant ar fi să fac un doctorat numai ca să mă pot recomanda cu “doctorul Radu”, n-aş mai rezista nici măcar la o altă săptămână de cursuri în plus.

Ziua de azi a fost criminală. Trei ore pline de matematică bizară, din care nu s-a înţeles nimic, pentru că profesorul presupunea că noi ştim deja ceea ce explică el. Şi explică este mult spus, până la sfârşit nu cred că a înţeles nimeni nici măcar care a fost subiectul cursului şi despre ce s-a vorbit. O groază de divagaţii şi paranteze inutile.

M-am dezobişnuit de vorbă lungă şi stat de pomană în bancă, fără să fac nimic. Iar acum am stat 3 ore având în cap doar două gânduri: primul, că am dat şi bani ca să fiu acolo (şi îmi venea să iau o tastatură de pe masă şi să mi-o sparg în cap), al doilea, că nu mai vin la acest curs decât la examen. Toţi profesorii vorbesc despre cât de bun este învăţământul din alte ţări pentru că studenţii sunt mai muncitori, mai interesaţi de a învăţa ceva util, dar mulţi nu văd că de la ei pornesc problemele.