Cum sa recunosti un profesor care nu stie sa predea

Iarăşi povestiri de la masterat, acelaşi curs, la care astăzi a fost examenul. Cum ştii că e ceva putred în organizarea cursului, a materiei şi a examenului? Atunci când oameni trecuţi de mult de băncile şcolii, cu soţie şi copii acasă, se văd nevoiţi să copieze pe sub bancă, să facă fiţuici, să se ferească de profesor, să se aşeze într-o bancă propice, etc. E greu de înţeles pentru profesor că nu poţi cere unor oameni care muncesc 8 ore pe zi să înveţe 150 de pagini de matematică şi formule anapoda, în două zile, în această etapă a vieţii? Da, şi nu ai ce face, pentru că metodele de predat sunt cele vechi, iar profesorului nu i se pare nimic bizar în faptul că trebuie să ameninţe un om la 40 de ani sau mai mult că îl dă afară dacă mai vorbeşte sau dacă nu îşi duce mai repede “materialele” la geam.

Era de bănuit de când l-am văzut prima oară pe profesor. Genul care din când în când mai ţine morală despre societate, clasa politică, Becali şi alţi îmbogăţiţi prin metode bizare, corupţie, organizarea defectuoasă a ţării, fără să observe că el nu ştie să-şi organizeze nici măcar propriul curs. Cu atât mai distractiv este când începe să ne spună că el nu este de acord cu anumite notaţii şi denumiri din materia pe care o predă, şi le dă el nume noi, “mai bune”. De parcă experţii care au scris manuale şi sunt renumiţi în acel domeniu ar fi nişte idioţi toţi. Bine că s-a terminat modulul ăsta.