Spania, episodul 9: Santiago de Compostela

Aici se afla mormântul Sfântului Iacob, apostolul care a creştinat zona Spaniei. Locul este foarte important în religia creştină şi principalul loc de pelerinaj de-a lungul secolelor trecute şi chiar şi astăzi. Peste tot în Spania există drumuri, poteci mai degrabă, ce duc toate spre Santiago. Există câteva drumuri clasice, aşa numitele Camino de Santiago, ce ajung în acest loc din Franţa, din Portugalia sau din sudul Spaniei, pentru că pe vremuri majoritatea oamenilor veneau pe jos, doar nobilii şi cavalerii permiţându-şi mijloace mai bune, şi traseul era marcat şi păzit.

Şi acum în epoca modernă locul s-a adaptat. Parcarea de autocare era uriaşă, deşi timpul de staţionare permis era de maxim 15 minute. Catedrala se vede de la distanţă, de pe autostradă, iar orăşelul şi-a păstrat aerul vechi. Întreg complexul este uriaş, format din multe clădiri în care pe vremuri trăiau călugări, iar acum unele au fost convertite în hoteluri, precum “Doi regi catolici” aflat chiar lângă, 5 stele, într-o clădire foarte veche şi frumoasă (1, 2). Pe drumul de la parcare şi până la piaţa din fata catedralei am mers pe străzi pietonale largi, printre grădini şi statui, alte biserici şi clădiri impunătoare. Catedrala (1, 2) este una din cele mai mari pe care le-am văzut, frumos decorată în interior, după ce intri prin Portalul Gloriei, cu multe altare, cu mormântul Sf Iacob sub cel central, iar mantia acestuia poate fi atinsă într-un alt altar în spate. Foarte multă lume, multe intrări, şi ceea ce aveam să descopăr dând un tur exterior, fiecare faţadă decorată diferit. Ai ce vedea şi pe unde te învârti acolo. Peste tot, semnul Sf Iacob, o scoică şi un toiag, iar mulţi dintre turiştii şi pelerinii care veneau acolo le purtau, cumpărate de pe la intrare sau alte locuri, pt ca tradiţia spune că toiagul te ajută la drum iar scoica o laşi la mormânt.

Am mers şi pe câteva străduţe din apropiere, de la ieşirea sudică. Era cam închis totul. Într-un loc, un poliţist şi un om îmbrăcat şi costum de apicultor stăteau şi se uitau la o fereastră de la etajul 1, deşi nu părea a fi nimic bizar acolo. Era un moment din ăla “wtf?!?”. Le-am făcut şi eu poză şi m-am reîntors în catedrală, am mai dat o tură, am cumpărat nişte suveniruri şi am ieşit iarăşi în piaţa centrală.

Acolo era un fel de întâlnire a posesorilor de maşini vechi. Foarte frumos restaurate şi întreţinute maşinile, majoritatea de epocă, şi mi-a plăcut în special un Rolls-Royce în două culori (1, 2) care acum cred că este o căruţă de bani. Şi era şi o ciudăţenie mai sport, roşie. Şi apoi am plecat să dormim pe un deal numit Muntele Plăcerilor, deşi singura plăcere disponibilă era cea a unui somn odihnitor, probabil. Oricum, şi aici, ca şi la Fatima, kilometri întregi de hoteluri în jurul catedralei.