Spania, episodul 4: in care autorul viziteaza Andorra

Excursia opţională în Andorra nu prea a meritat banii. Altădată un paradis al cumpărăturilor ieftine, acum diferenţa de preţ nu mai este aşa semnificativă. La alcool, tutun şi parfumuri se mai cunoşteau nişte ieftiniri (Jack Daniel’s la litru la 14 euro), pe la electronice nu mi s-au părut preţurile mai mici iar oferta era destul de limitată. Oricum, excursia opţională a costat 42 de euro, deci e discutabil dacă ne-am recuperat banii ăştia prin cumpărăturile mai ieftine.

Drumul din Calella a durat vreo 3 ore şi ceva, în general prin zone muntoase. Am trecut prin tunelul del Cadi, cu o lungime de 5026 metri, de ne săturasem de mers prin el. Asta până în Madrid, când am mers printr-un tunel de 10 kilometri lungime, pe sub oraş, dar asta e altă poveste. S-a terminat Spania, am trecut graniţa în Andorra, şi am oprit două ore la un centru comercial numit River. Ne-am umplut toţi de băuturi (eu mi-am luat un Chivas Regal de 12 ani, ciocolată, biscuiţi, suc şi altele) şi fumătorii de ţigări, dar în rest nu era cine ştie ce, şi nimic de marcă.

Doi kilometri mai departe şi intrăm în Andorra la Vella (Andorra Veche), capitala principatului. Andorezii (îmi tot vine să le zic andorieni, ca pe ăia din Star Trek) sunt cam ciudaţi. Au o ţară cu altitudine medie de 2000 de metri şi maximă de 3000, pt că sunt chiar în Pirinei, şi cred că de aici li se trage. Ei sunt conduşi de doi principi, dar nu de viţă nobiliară, ci unul din ei este chiar preşedintele în funcţie al Franţei (Sarkozy acum), celălalt este Episcopul de Urgell din Spania. Întreaga ţară a fost izolată până acum vreo 20 de ani, când s-au deschis şi ei spre turism şi vizitare.

Andorra la Vella seamănă cu Sinaia, doar că un pic mai mare. Case şi blocuri sunt inclusiv pe munţii de lângă (oraşul e într-o vale, la 1000 de metri altitudine), de mă întreb cum ajung cei care locuiesc acolo acasă şi cum se descurcă zi de zi cu urcuşul. Cred că se agaţă de câte o capră neagră şi îi duce sus. Centrul este între un McDonald’s şi un Burger King, şi este reprezentat de multe străduţe paralele (1, 2, 3), pline de magazine. Multe parfumerii, Julia şi Gala, la un moment dat 3 în aceeaşi intersecţie am văzut. Dintre ce mai e şi pe la noi, un Pull and Bear, un Promod, vreo doua mall-uri, din astea. Mi-am luat un parfum şi atât. Mai ploua uşor şi se mai oprea pe acolo, până când a dat o grindină serioasă de m-a făcut leaorcă. Noroc că nu era frig. Sincer să fiu n-am prea avut ce să fac acolo 3 ore, mai ales că multe magazine închiseseră devreme (era sâmbătă). Oricum nu vroiam să cumpăr nimic, am fost doar ca să văd cum e şi ţara aceasta, şi acum că am văzut-o, nu mă mai prinzi pe acolo.

La întoarcere am trecut iarăşi pe lângă Montserrat, muntele sfânt al Cataloniei, muntele fierăstrău, cel clădit de îngeri, şi pe care îl voi fi vizitat în ziua următoare.