Spania, episodul 1: Costa Brava

Zborul a fost plăcut, chiar dacă de noapte. Compania Futura, spaniolă, zbor charter, Boing 737. România se vede frumos noaptea, oraşele şi satele fiind că nişte labirinturi de lumină. Şi mai frumos s-a văzut coasta Italiei, o linie continuă de lumină de-a lungul plajei. Când răsărea soarele am aterizat pe aeroportul El Prat din Barcelona. Vreo 3 minute am planat la 50 de metri deasupra mării, din când în când pilotul turând motoarele pt a menţine avionul la nivel constant. Ciudată senzaţia, să vezi atâta apă sub tine şi să ai viteză aşa mică.

Prima supriză plăcută la ieşirea din aeroport: palmieri peste tot. Plin de ei. Soare şi frumos afară, deşi nu erau mai mult de 30 de grade. Autocare ne-au aşteptat să ne ducă la hotel, având de stat vreo 4 zile pe Costa Brava. Staţiunea se numea Calella (dublul l se citeşte le sau li, deci îi ziceam “Calelia”). Hotelul frumos, cu mai multe saloane decorate diferit, cu piscină, aproape de plajă şi plasat chiar pe artera principală a staţiunii. Multe magazine, de băuturi, de suveniruri, de haine, de tatuaje şi coafură, şi alte asemenea care pe mine nu mă interesau.

În prima zi am făcut o croazieră frumoasă. Există vaporaşe care trag la mal chiar pe plajă, şi cu unul astfel am mers o mare parte din coastă spre nord, până la Tossa del Mar. Staţiunile au nume frumoase, precum Santa Sussana, Blanes, Santa Cristina, Lloret del Mar (Lioret îi ziceau spaniolii), şi ultima fiind Tossa, unde este un vechi castel pe malul mării. Vreo 2 ore a durat drumul la dus şi tot atât la întors. Coasta este superbă, cu plaje cu palmieri, flori şi nisip curat, apă verde şi limpede. Muntele ajunge până în apă, astfel ca plajele sunt practic delimitate de stânci care intră în Mediterană, inclusiv în mare putând găsi tot felul de “forturi” naturale pe care înotătorii le escaladau. Zona dintre Lloret şi Tossa este mai de lux, zic eu. Pe dealurile de acolo, cele de la marginea mării, sunt construite foarte multe vile, din acelea cu terase mari şi grădini de flori, în care să bei o sticlă de vin privind răsăritul soarelui iar valurile să se spargă la baza dealului. O casă de vacanţă acolo îşi merita banii. Unele aveau trepte săpate în stâncă pt a ajunge la micuţa plajă de la bază, sau la vreun ponton unde un iaht era ancorat.

Tossa del Mar este un vechi oraş, acum şi staţiune, aflat pe coastă. Mi-a adus aminte de insula Capri. O fortăreaţă îl păzeşte, tot de pe un deal ce răsare parcă din Mediterană. Este frumos de vizitat, se văd mai bine de sus marea şi oraşul, şi se simte briza mai puternic. Şi te poţi sui pe metereze şi te poţi simţi pe acolo ca un apărător din vechile timpuri.

După vreo oră de stat în Tossa şi alte două ore pe apă, eram înapoi în Calella. Tot acest timp petrecut pe puntea superioară a vaporului a făcut să mă bronzez mai ţărăneşte aşa: deasupra genunchilor, pe mâini până la tricou, şi cu urmă puternică de ceas (inclusiv urmă de rotiţă) la mână. Eram roşu ca un rac peste tot unde soarele a văzut piele, dar a meritat drumul şi priveliştea. Seara m-am mai plimbat pe la magazine, am băut o bere San Miguel şi m-am culcat, obosit fiind după ce am mers cu avion, autocar şi vapor în aceeaşi zi. În ziua următoare urma să mergem în Barcelona, care era la vreo 30 de km distanţă.

Pun şi fotografii imediat ce le mai micşorez şi le hostez pe undeva.