Anglia, episodul 5: Preturi

Am fost întrebat de preţurile din Anglia. Nu am cumpărat foarte multe, dar vă voi spune ce îmi aduc aminte. O liră sterlină GBP este astăzi 47.833 lei vechi.

Înainte să trec la ce am cumparat eu, am văzut că benzina la staţiile Texaco era 0,94 £. În restul Europei este cam 1,1 euro, deci făcând conversia la britanici era mai scumpă. Hotelul a fost 70 £ pe două nopţi, în cameră dublă cu televizor şi includea un mic dejun îndestulător cu bufet suedez parţial. În restul Europei în alţi ani aş fi dat 70 de euro pe două nopţi, dar probabil la hoteluri mai proaste gen Etap sau Formula 1. Taxa de congestie, pe care erai obligat să o plăteşti dacă intrai în centrul Londrei (camerele video îţi filmau numărul şi intra într-o bază de date, dacă nu plăteai taxa la o benzinărie sau alt punct de plată amenajat pt asta până la 10 noaptea în acea zi, îţi mai era băgată automat încă o zi la plată, apoi primeai amendă 50 £). Amenda dacă te băgai pe banda rezervată autobuzelor şi taxi-urilor era de 100 £ (şi nu se baga nimeni, stăteam 50 de maşini pe aceeaşi bandă iar cea a autobuzelor era liberă, cine mergea cu transportul în comun sau taxi-ul era garantat să ajungă de 2-3 ori mai rapid la destinaţie).

Mâncarea nu am plătit-o eu, dar cu maxim 10 lire puteai să mănânci orice fel, la un restaurant bun. Era 8.75 £ o porţie mare de paste penne cu pui, făcute în sos de smântână şi vin alb. O bere Peroni mică era cam 2.35 sau 2.75 £. Tot cu 8 £ puteai să mănânci într-un restaurant chinezesc după metoda “plăteşti o dată, mănânci cât poţi”, aveau vreo 30 de feluri de mâncare, toate excelente, şi puteai să-ţi pui cât vrei, de câte ori vrei. Un pahar mare de suc de ananas a fost 3 £. Un pahar de bere Spitfire (foarte gustoasă, dar nu foarte tare, fabricată de cei mai vechi berari din Anglia) era cam tot atât, la un pub numit Tom Cribb (după un boxeur celebru), aproape de Leicester Square. La Burger King cel mai mare meniu era 6 lire şi ceva.

Eu am făcut cumpărături în 3 locuri: un supermarket Tesco, la Harrods în Londra şi în aeroport la diversele magazine din zona de aşteptare.

Tesco
The Guardian – ziar: 0,7 £
Teabags – ceai englezesc, 10 plicuri: 2 x 0,59 £
Cafea din Kenya: 2,18 £
Trufe LIR, ceva bomboane irlandeze: 3,99 £
Cookies de ciocolată şi mentă: 0,78 £
Cookies cu ciocolată şi nuci braziliene: 1,09 £
Bomboane nougat: 1,69 £
Guma Maoam: 0,28 £
Ciocolată Cadbury cu alune şi stafide, cam cât o Milka la mărime: 1,38 £

Total 13,27 dacă n-am uitat să scriu ceva. Bonul e cam inutil, de ex scrie Kids Sweets în loc de Maoam ăla de care în România n-am mai văzut de ani buni, fiind înlocuit de Mamba la noi. La Tesco aveau un program prin care câştigai puncte sau chiar reduceri dacă aduceai înapoi pungile de plastic şi le refoloseai, ca să nu iei altele noi. V-am zis că ăştia încep campanii de reducerea poluării cu pungi de plastic şi economia de petrol. Absolut toate au fost excelente, dacă s-ar găsi şi la noi dulciuri aşa bun aş fi fost acum gigantic.

Harrods
O cană de cafea verde cu alb şi cu Harrods desenat auriu: 10,95 £
O lumânare parfumată cu aromă de ciocolată şi aspect de prăjitură: 9,95 £
Un breloc cu ceva de prin Londra: 6,75 £
Un alt breloc: 4,95 £

Parcarea lângă Harrods era 1,5 £ pe 15 minute, deci 6 £ pe oră.

Aeroport (în paranteză magazinul, au nume amuzante)

O sticlă de Merlot din Noua Zeelandă: 7,89 £ (World Duty Free Europe)
Chocolate-bar Irish Creăm: 1 £
Ciocolată Cadbury imensă x2: 4 £ (Chocolate Box)
Un mini glob de zăpadă cu Tower of London: 4,25 £
O cană mărişoară cu Londra: 4,25 £
Breloc desfăcător de sticle, cu Big Ben: 2,95 £ (Glorious Britain)
Parfum Givenchy Very Irresistable: 12.75 £ (World Duty Free)
Un tricou cu Oxford University, albastru închis: 9,99 £ (WH Smith)

Parcă am mai luat mai multe, dar nu mai am bonurile. Oricum, 100 de lire am cheltuit în total în Anglia, din banii mei. În Aeroport te întreba la ce zbor eşti, şi apare cursa pe fiecare bon (un magazin mi-a cerut chiar boarding-pass-ul). Un hanorac de bumbac, cu glugă, albastru închis, şi scris pe piept în centru University of Oxford era 36 de lire, dar n-am luat (am unul cam identic cu University of Amsterdam, pe care am dat 35 de euro acum doi ani). Un iPod Nano dar nu mai ştiu de care era 89 de lire. Am găsit un magazin de electronice care vinde toată gama de accesorii pt iPod, nu mi-a venit să cred câte sunt. De la curele şi huse până la tot felul de dock-uri, boxe, sisteme şi chestii pe care le poţi conecta, era o vitrină plină. Player-ul SanDisk m240 care la noi era 200 ron la ei am făcut socoteala că era 180 ron. Am mai luat din Londra din cartierul chinezesc un desfăcător de sticle (că aveam unul varză acasă, mereu foloseam briceagul) cu 3 lire, are desfăcător de sticle de bere, de vin, şi un mic cuţitaş pe el, şi scrie London şi steagul Union Jack. Acum când am scris postul, nu-mi vine să cred cât de ieftin a fost totul la Tesco. Evident, în stilul meu caracteristic, n-am luat nimic memorabil de acolo, ceva care să-mi rămână şi peste ani şi să-mi aducă aminte de excursie (exceptând un breloc), dar asta e. Majoritatea le-am luat pt ai mei, mie doar un tricou şi un parfum.

Voi scrie şi despre Londra şi voi pune fotografiile de acolo în zilele următoare.