Tragediile cotidiene

Antena3 e un post TV inutil în weekend, dacă vrei ştiri, recapitulări ale evenimentelor din săptămâna ce se încheie, etc. Dau toata ziua documentare despre vedete, ţări, etc, de parcă ar fi Discovery Channel. Nu e rău, dar chiar o ţin de dimineaţă până seara şi asta e enervant.

Din când în când întrerup şi pentru ştiri. Astăzi ştirea principală este una idioată rău. La un miting aviatic pe aerodromul din Clinceni, un mecanic a suferit un accident de muncă. Asta e stirea. Bizar e modul în care este tratată. Reporteri la aerodrom, reporteri la spital. Interviuri cu doctorii. Dintr-un interviu, aflăm ca mecanicul “tăiat grav de o elice” este în pericol să-şi piardă degetul mic de la o mână. Tragic, frate! Un medic ne explică măsurile care se iau acum, că este în operaţie, că se speră salvarea degetului mic de la mână. Vom afla mai multe când iese din operaţie, spus totul pe un ton de parcă România ar sta cu sufletul la gură, oare îşi pierde acel mecanic degetul mic sau nu?

Mor atâţia oameni zilnic, în accidente de maşină, de frig, de foame, de băutura, de boli cauzate de traiul prost, de condiţiile de muncă. Iar canalele de stiri ne ţin cu sufletul la gură, pentru un degeţel. Mi-a venit să râd când am auzit ştirea “mecanicul este în pericol să-şi piardă – mă gândeam că viaţa, sau ceva la fel de important precum vreun ochi, penisul, coloana vertebrală – al 5-lea deget de la o mână, degetul mic“.

Nu mă intelegeţi greşit, n-am nimic cu omul şi îi urez însănătoşire grabnică. Dar nu ştiu unde e tragedia mai mare, în acel accident sau în faptul că ne este prezentată o astfel de ştire, şi nu oricum, ci cu update-uri dese şi transmisii multiple de pe teren. Parca am trăi într-o ţară utopică, şi degetul mic pierdut reprezintă cel mai grav lucru posibil.
—-

Am căutat un link către această ştire pe site-ul A3, dar n-am găsit la o privire sumară. În schimb, un titlu ne zice că “Adăposturile în caz de bombardament nu există“. Va intreb acum, voi aţi intra într-un adăpost de bombardament în caz de atac inamic? Ştiind că e facut de romani, că e de ani de zile în paragină, că nu are electricitate, ventilaţie, ieşiri? Pt că eu mai degrabă mi-aş încerca sansa în aer liber, ferindu-mă de bombe ca într-un joc pe telefonul mobil, decât să intru în subteran undeva sperând să reziste. Alea nu cred ca ar rezista nici la un bobârnac.
—-

In general, am militat mereu spre o exprimare corectă şi clară în limba română. Pentru un stil concis, la obiect, pt găsirea cuvintelor care să exprime bine o idee, pentru abţinerea de la înjurături deoarece aparţin stilului oral iar în scris se pot exprima nemulţumirile şi părerile de rău despre ceva prin cuvinte normale, bine alese, şi nu prin vulgarităţi grosolane. Aşa că de acum m-am decis să folosesc diacritice în toate posturile pe care le mai scriu. Durează mai mult să le introduc, pentru că nu mă pot obişnui sa le bag direct în timp ce scriu, ci abia când parcurg din nou textul, dar e mai bine aşa. Sper să permită şi Blogspot şi să nu apară probleme în feed sau pe site.