Vai ce vreme naspa

Update: au fost suficiente vreo 5 ore de ploaie si ninsoare ca sa transforme capitala celei mai noi tari din Uniunea Europeana intr-un oras interzis pietonilor. Nu se mai poate circula pe jos. Trotuarele sunt pline de apa, zapada si târmoacă (cica e un cuvant) si e un chin sa fii pieton. Pe langa fiecare bordura e cate o balta de un metru latime si cativa centimetri adancime, suficienti sa ti se afunde piciorul pana la glezna in mocirla. Fiecare pas te murdareste pe pantaloni, fiecare om care trece pe langa tine te stropeste, fiecare masina ridica in aer apa din asta murdara si ti-o pune pe haine si pe fata. Sa treci strada e un chin. Si asta pe bulevarde si pe trotuarele mari, prin cartiere nici nu mai zic ce tragedie e. Cum nu sunt trotuare pt ca sunt pline de masini parcate, nu ai pe unde sa mergi decat pe strada, unde o barcuta ar fi tocmai buna. Nu pot sa ajung la masina, si e parcata la 5 metri de poarta. Probabil si canalizarea e vraiste, dar nici nu poate ajunge apa la gura de canal pt ca din loc in loc e zapada intarita care actioneaza ca un mic baraj si tine apa. Cand eram mic imi placea iarna, pt ca insemna zapada si bulgari si sanie si alb si frumos. Acum o urasc si vreau sa ma mut in Hawaii. Sau macar Tenerife.

Prima zi efectiva a anului nu a inceput bine. Stateam in pat dimineata si din ce auzeam afara mi-am dat seama ca ploua rau. Nu se poate numi ploaie, ce a fost in Bucuresti dimineata, ci cred ca ii putem zice furtuna. S-a circulat bine, pt ca inca nu se duc toti la servici si nu sunt atatea masini in trafic. Dar tot mai gaseai cate un raton fara nici un far aprins, de abia il vezi prin geamul ud, pietoni kamikaze, balti gigantice. Macar acum s-a oprit din plouat si a inceput sa ninga serios, ca in imaginile alea idilice cu iarna. Sper sa nu se faca polei, pentru ca s-ar circula mai incet si n-am chef de stat mult in trafic.

Si asa s-au incheiat si zilele si sarbatorile integrarii, si trecem la lucruri concrete si ne intoarcem la normalitate. Saptamana viitoare incep si cursurile la masterat. Ma cam obisnuisem cu vacanta si mancare buna si sarbatori si urari si calm si pace, si acum au disparut toate si revenim (treptat, macar asta e bine) la treburile de zi cu zi.

Update: deja caut o matura cu care sa dau zapada jos de pe masina, la sfarsitul zilei, pt ca s-a pus, nu gluma.