Cadouri de Craciun

Niciodata nu stiu ce cadouri de Craciun sa iau. Mai ales pentru parintii mei. Mama e o fire practica, n-are chef de chestii simbolice. Sa o intreb ce vrea, iarasi mi se pare ciudat, pt ca in fond am avut un an intreg la dispozitie sa observ si sa ma gandesc ce-i iau. Cum nu am facut asta, am timp vineri vreo ora sa gasesc ceva dragut. Daca nu, o cutie de bomboane e mereu buna, dar mi se pare cam impersonal, cam cliseu, genul de cadou pe care il duci cuiva pe care nu il stii si nu vrei sa te duci cu mana goala.

Iar lui tata… niciodata n-am stiut ce sa-i iau. Ce ia lumea de obicei? O camasa, o curea? S-o fi saturat de din astea. Si iarasi, dupa un an intreg, nu stiu daca are nevoie de ceva sau nu. Nu mai zic ca in ianuarie e si ziua lui imediat, iar alt cadou. Greu, greu de tot.

Nu dau cadouri la alte rude sau prieteni, deci doar 2-3 cadouri am, teoretic, de luat de Craciun. Si nu gasesc nimic interesant, si nici nu am timp sa umblu. Si anul asta e si mai dificil, ca deh… primul salariu, alea, sa iau ceva frumos acum ca am banii mei.

In general cand ma intreaba pe mine lumea ce vreau de Craciun, zic ca nimic. Nu vreau nimic. Daca am nevoie de ceva, incerc sa fac rost atunci, nu astept Craciunul pt asta. Evident, n-ar strica un iPod, ceva pe la calculator, niste haine, un telefon mai bun si o gramada de altele, dar tb sa fiu realist, ca nu-mi ia nimeni din astea. Iar in rest, chestii minore asa, chiar nu vreau nimic. Cand eram mai mic eram mereu curios si entuziasmat sa vad ce jucarie imi aduce Mosul, dar acum parca nu mai e cine stie ce sarbatoarea… Cand eram mic abia asteptam sa facem bradul, pe cand anul trecut l-am facut si doar de doua ori m-am uitat la el.