Ce-am mai facut zilele astea

Sa mai fac si posturi din astea “a la Jen” :P

– am baut un vin fiert (cu cognac, dar nu l-am simtit) excelent in Picasso, pe Calea Victoriei vizavi de CEC-ul mare. Frumos localul, lumina slaba, muzica chillout, decor placut ochiului, serviciu discret. Compania placuta a facut toate acestea si mai bune.

– vineri am fost la un “targ de joburi” la Sala Palatului. Am povestit mai multe despre asta in alt loc si nu mai am chef aici. Am ramas cam dezamagit totusi… imi pare rau ca nu am invatat programare nici in liceu nici in facultate, gasesti rapid loc de munca daca stii Java sau C++. Am aflat ca postul tv de muzica U este detinut de UTI, care se ocupa in principal cu sisteme de securitate de toate felurile (camerele video din statiile de metrou sunt puse de ei, de ex, plus proiecte mult mai avansate in domeniu militar, etc). Weird!

– azi mi-am facut nervi ca dadea eroare Blogger. Articolul despre snooker l-am scris dimineata si am reusit sa-l postez abia seara.

– Rossi a pierdut titlul mondial la MotoGP. Parea o cursa simpla, pornea din pole si avea si 8 puncte in plus fata de Hayden… dar prin primele tururi a cazut de pe motocicleta si desi a revenit, a terminat in spate rau. Nicky Hayden, SUA, este noul campion mondial la clasa MotoGP.

– ce naiba e si cu francezii? La un an de la revoltele de anul trecut, cu incendieri de masini si din astea, ii apuca iar nebuneala. Acum opresc autobuze pe la periferii si le dau foc, deja au ars vreo 6. Atacuri asupra politiei. Asta dupa ce in primele 6 luni ale acestui an, au fost incendiate un total de 21.000 de autoturisme, sau dupa cum citeam in alt articol, o medie de 112 masini pe zi. Totul pe motiv ca e somaj si saracie. Pai daca dai foc la autobuze si masini si omori oameni in strada, te poti astepta apoi sa-ti dea statul ceva?

– melodia Ghita, de Cleopatra Stratan, ma seaca. Da, e admirabil ca o fetita de cati-ani-are e asa de destupata la minte, dar aia nu e muzica. Si chiar daca ar fi, m-am saturat sa o tot aud pe toate posturile de radio si TV de parca ar fi vreun super hit.

– “ducky”-ul din imagine este un dispozitiv anti-stress. E o rata care canta si danseaza, si cand ai nervi poti sa o strangi de gat. Vreau si eu una.

– dupa 2 saptamani de mers la scoala cu metrourile noi si albe de pe M2, mi-am dat seama si mai bine de diferenta fata de cele vechi de pe linia Eroilor. Nu doar diferenta de vagoane, ci si lipsa bodyduarzilor din ele. Dupa ce inainte de asta am dat peste jongleri, bolnavi de TBC si alti ciudati, azi canta de zor in vagon unul cu un acordeon, atat de tare incat imi venea sa-i dau bani numai ca sa nu mai cante. La statia urmatoare a coborat Domnul Acordeon si s-a urcat o femeie care vindea leucoplaste cu rivanol la 5.000 pt 10 bucati. Uneori as vrea sa fiu un fel de Zmarandescu si sa pot da de pamant cu toti cei care ma enerveaza.