►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・Dyson・Flip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
Mi-am dat seama azi ca am citit o gramada de carti atunci cand eram mic. De cand am invatat sa citesc si pana in clasa a 7-a sa zic, am citit de toate. Si carti clasice, mari opere, si mai necunoscute. Nu mai tin minte nimic. Din alea mai micute asa, tot felul de carti din biblioteca, nu mai stiu nimic. Din alea clasice, nici atat. Sau daca mai stiu un pic din actiune si ce se intampla in carte, e asa cat sa fac un rezumat de juma’ de pagina maxim. Ceea ce tot degeaba e, pt ca la varsta aceea n-am putut sa descopar si stilul caracteristic fiecarui scriitor, sa admir exprimarea, metaforele, personajele si felul cum sunt construite, sa admir psihologia lor, sa observ descrierea fina a societatii, chestii din astea pe care un scriitor se chinuie sa le surprinda cat mai bine in opera sa… Mi se pare acum ca la varsta aceea am citit o gramada de carti de pomana – nu pt ca n-ar fi frumoase si as fi pierdut timpul cu ele, ci pt ca nu-mi mai aduc aminte din ele si nu le-am citit intr-un moment cand eram suficient de matur sa le apreciez pe deplin – , si ma gandesc daca e o idee buna sa pui copiii sa le citeasca asa de tineri (ma rog, acum in era calculatoarelor, este, ca abia mai citeste lumea ceva).
Ce-mi aduc aminte: Legendele Olimpului (unele, ca ce-a facut Tezeu exact, naiba mai stie), Ciresarii (doar in volumul 2 mai stiu ce se intampla :P), si ceva din Ivanhoe si Numele Trandafirului sa zicem. Ah, si Jules Verne cateva. Retin asa… ca au fost povestiri marfa. Oare mai citeste cineva acum Jules Verne? Ca prin oras parca numai Dan Brown mai vezi in librarii, si carti facute dupa X-Files si James Bond… Mai stiu binisor cartile pe care le-am citit pt scoala, probabil si pt ca apoi urmau lectiile de comentarii, de analiza, si intelegeam mai bine niste faze. Cum mi-a adus aminte un prieten zilele trecute, de Moromete care intrebat daca nu vinde salcamul din curte, raspundea ca poate o sa ploua zilele astea, si ce insemna acest raspuns… Si dintre toate, Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi a fost cartea cartilor pt mine, probabil pt ca a imbinat razboiul, un subiect preferat de-al meu, cu o intriga interesanta, si stilul de narare la persoana I. As vrea sa o mai recitesc…
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
4 comentarii
23/07/2006 la 4:04 AM
Cred ca m-am oprit din citit carti undeva printr-a 10-a. Cand eram copil cartea cartilor pt mine a fost Tom Sawyer – Detectiv, am citi cartea asta de vro 3 4 ori. Dupa aia a fost Swen Hassel – Desertul Damnatiilor, pe care la fel am citio de vro 4 ori. Iar in final a fost Mircea Eliade (e singura carte de imi place de la el) Romaul adolescentului miop, pe care ar trebui sa o recitesc pentru ca nu mai tin minte mare lucru.
LIGHTNING(Citează)
03/08/2006 la 4:18 AM
Cartile…
singurele mele prietene constante in copilaria-adolescenta. Aveam o biblioteca tembel alcatuita de mama mea. O persoana cu pareri ideologice clar conturate, la care nici un om nu are sanse sa fie complet daca nu a citit 3 Est..Lenin, Marx si Engels. Deci, citit! Citit si alte tampenii rusesti cu tractoare, munca industriala, agricultura si iubirea platonica la sedinta de partid. Apoi am dat de “grei”. Doamne ce am inghitit romanele politiste dupa mizeriile alea, apoi romanele de dragoste (tot in biblioteca aia, mai in colt – mama e femeie totusi), colecti BPT, colectia pentru copii si scolari. Da omule, ma uita Dumnezeu cu ochii in Legendele Olimpului, Ciresarii, Toate panzele sus, Contele de Monte Cristo, Capitan la 15 ani, Citadela, Old Shutterhand, Agonie si extaz, Shogun + seria, cartile mele de suflet. Apoi a urmat ciclul “femeia” si 0 ei (;)) am lasat cultura / ca sa dau cu gura. Reusesc incet sa mai citesc cate o carte pe luna (cu putin noroc), dar mi-e dor de zilele cand citeam in pat cu capul atarnand spre cartea asezata pe jos. Acum citesc Catavencu, Chip si am convingerea ca maine am sa mor tot prost. Citesc ce e mai nou, citesc ce e mai vechi, dar, asa cum se intampla, regret timpul cand in loc sa citesc stateam cu ochii in tavan pana vedeam acolo orice imi trecea prin minte (exercitiu de altfel recomandat la yoga) Yoga puturosului- visator!
Mai rad (a rade – a barbierii) acum si cartile astea cu fite (dar am o obsesie -sa nu le cumpar), Ex: Cititi Codul lui Da Vinci..nu mergeti la film, cititi Dune, cititi orice..imaginea din spatele ochiului propriu bate la poponet orice regizor!
Luft(Citează)
03/08/2006 la 11:59 AM
Chiar, cum am uitat de Toate panzele sus, de Comoara din Lacul de Argint, de cavalerii Pardaillan si paginile tocite din cartea aceea, si altele pe care totusi le tin minte acum.
nwradu(Citează)
04/08/2006 la 1:53 AM
Muschetarii, Svek, Decameronul ( ;) ),
Racheta Alba, Accidentul, Vraciul, Sorrel si fiul…
Ce nu am putut citii niciodata:
Cel mai iubit dintre pamanteni. (vol.2, max)
Biblia,
Idiotul,
Romane siropoase…
Luft(Citează)