Schumacher castiga in San Marino

S-a terminat si cursa de la Imola, cu victoria lui Schumacher, care a condus de la inceput si pana la sfarsit. Alonso pe locul 2, l-a urmat toata cursa, in ultimele 30 de tururi chiar “bara la bara”. Duelul pe care il asteptam toti nu s-a intamplat, Alonso n-a facut nici o incercare serioasa de depasire (nici nu avea de ce, sa piarda 2 puncte in fata lui Schumacher nu e o problema pentru el). McLaren nu prea au fost de vazut in cursa… nu pentru ca n-ar fi facut nimic (locurile 3 si 5), ci pur si simplu nu i-am vazut filmati decat foarte putin. Toata transmisia s-a axat pe duelul Schumacher-Alonso, care nu a mai venit niciodata. Cursa a fost chiar plictisitoare, era sa adorm in ultimele 10 tururi, m-a trezit comentatorul cand a strigat mai tare la o iesire usoara in decor. Accidentul lui Albers din primul tur, cand Ide l-a atins unde trebuie cu masina si l-a trimis zburand, de s-a dat peste cap de 3 ori cu masina, a fost impresionant, si hazlie faza cu Button la boxe, cand a plecat prea repede si mecanicul l-a oprit lovindu-l in cap cu indicatorul de Brake/First Gear.

1. M. Schumacher
2. Alonso
3. Montoya
4. Massa
5. Raikkonen
6. Webber
7. Button
8. Fisichella

Acum 12 ani, tot pe circuitul de la Imola, si tot intr-o zi de Pasti pentru noi (dar pe 1 mai), se stingea din viata Ayrton Senna, triplu campion mondial, considerat printre cei mai buni piloti de Formula 1 din istoria sportului. Cursele sale din 91-94 erau o placere de urmarit, ca si duelurile cu Nigel Mansell sau Schumacher, iar culorile alb si rosu ale masinilor McLaren Honda au ajuns cunoscute si datorita lui. Un om care alerga mereu pentru victorie, caci, dupa spusele lui, “sa fii al doilea inseamna sa fii primul dintre pierzatori”. Imi aduc aminte a doua zi, eram intr-un loc public cand s-a anuntat la radio vestea mortii lui Senna, si s-a facut liniste, toti oamenii au tacut, parea ceva incredibil, o pacaleala aproape. Despre Senna se spune acum “In life unbeatable – In death irreplaceable“