Review Nexus 5X cu Android 6.0 – telefon bun, dar se putea și mai bine

Am folosit câteva zile noul Nexus 5X, un telefon oficial Google ce rulează noul Android 6.0 Marshmallow. Suntem în primul an când se lansează două telefoane Nexus deodată, 5X și 6P, primul fiind cel mai mic, fabricat de LG și poziționat în gama medie spre înaltă.

Specificații LG Nexus 5X:

• ecran de 5,2 inchi, Full HD, 423 ppi
• cameră foto superioară, pixeli de 1,5 um, 12 megapixeli, focalizare laser, filmare Ultra HD, plus cameră frontală de 5 Mpx
• chipset hexacore Qualcomm Snapdragon 808, 1,8 GHz
• 2 GB memorie RAM, 16/32 stocare internă
• cititor de amprente pe spate
• Wifi inclusiv 802.11ac 2x MIMO, NFC, Bluetooth, GPS, LTE cat 6
• baterie 2700 mAh integrată în telefon
• dimensiuni 147 x 72,6 x 7,9mm, greutate 136 grame
• conector USB tip C
• Android 6.0

Preț: în jur de 2.300 lei la eMAG și PC Garage. Dintre operatori, doar Orange îl listează în acest moment.

AMBALARE ȘI ACCESORII

Telefonul vine într-o cutie plată ce conține dispozitivul, un cablu USB tip C și adaptorul de priză.

Noul USB tip C are un conector reversibil, poate fi înfipt oricum în telefon, dar dezavantajul este că această mufă e complet nouă și veți avea nevoie de noi cabluri suplimentare, încărcătoare auto și accesorii. Dezamăgirea mea a fost că un adaptor de la USB tip C la USB-ul clasic nu este inclus în pachet, așa că n-am nici cea mai mică idee cum ai putea conecta acest telefon la calculator doar cu ceea ce găsești în cutia sa. Nu poți, decât dacă ai un PC cu mufă USB tip C, cele mai noi plăci de bază având așa ceva.

Sigur, în timp USB-ul tip C va deveni noul conector uzual pentru telefoane, așa cum momentan folosim cu toții microUSB-ul tip B, dar mai avem până atunci. Nexus 5X, ca unul dintre primele dispozitive de pe piață cu un astfel de port, ar fi trebuit să includă și un adaptor în pachet ca să-l poți conecta cumva la un PC sau la un încărcător USB clasic.

Încărcătorul de priză scoate până la 3 A pe 5 V și încarcă mai rapid telefonul decât încărcătoarele anterioare printr-un curent mai mare. Alte tehnologii de încărcare rapidă folosesc tensiune mai mare (9V), dar curent de maxim 2A.

CONSTRUCȚIE

Partea frontală este destul de simplă și simetrică, cu câte un difuzor sus și jos. Dacă n-ar fi acea cameră foto frontală, aproape că n-ai putea ști din prima dacă ai orientat bine telefonul, fiind lipsit de butoane fizice sau alte marcaje pe față.

Partea din spate include siglele LG și Nexus mari, deasupra lor senzorul de amprentă, care este rotund și lasă impresia, la atingere, a unei sticle mate, apoi modulul foto cu flash-ul LED și sistemul de ochire focalizare cu laser. Această focalizare laser este o tehnologie pe care LG o folosește pe multe telefoane și crește viteza de focalizare pentru că determină distanța până la obiecte prin raze laser invizibile ochiului, dar puterea lor le face eficiente până la o distantă de aproximativ un metru.

Modulul foto iese în afara carcasei. Nu cred ca mai are rost această precizare, este ceva normal acum, având în vedere că telefoanele se pot face tot mai subțiri, dar pentru modulele foto încă n-a fost descoperită vreo tehnologie nouă.

Butoanele sunt toate pe partea dreaptă a telefonului, sunt de culoarea carcasei și au o cursă mică. Pe stânga se găsește slotul nanoSIM pe care-l deschizi cu un ac sau cu agrafa. În partea de jos se găsesc portul USB și jack-ul audio, iar sus doar un microfon ambiental.

Telefonul este “dintr-o bucată”, carcasa nu poate fi deschisă decât cu unelte speciale. Nu ai nici slot microSD, iar bateria nu poate fi înlocuită decât la un service.

Carcasa în sine este problema telefonului. Este făcută din policarbonat, dar materialul pare ieftin la atingere, un plastic care nu-ți inspiră calitate și te aștepți să-l vezi pe telefoane din clase mai ieftine.

De asemenea, nu-mi place cum este îmbinat ecranul în carcasă. Rămâne în jurul ecranului un spațiu destul de mărișor, aproape cât să bagi unghia în el, unde imediat se acumulează praf sau mizerie și strică aspectul. Soluția mai bună ar fi fost cu un ecran care să fie montat peste carcasă, ca să o îmbrace, nu invers.

HARDWARE ȘI PERFORMANȚĂ

Nexus 5X este un telefon bun, dar fără a excela la vreun capitol. Ce-i drept, nici n-a fost gândit pentru asta, flagship-ul adevărat în acest an fiind Nexus 6P, varianta mai mare și mai performantă fabricată de Huawei. Nu m-ar mira însă ca Nexus 5X să aibă succes mai mare pe piață, venind cu o dimensiune mult mai populară, cu experiența curată a noului Android 6.0 și cu un preț bun.

Ecranul este de bună calitate, culori frumoase, rezoluție 1920 x 1080 pixeli pe 5,2 inchi. N-ar fi stricat o luminozitate mai mare și este un pic afectat de degradarea culorilor atunci când îl privești din unghiuri extreme, semn că nu-i chiar cel mai bun din ce există, dar acestea sunt chestiuni minore de care un utilizator nu se va lovi foarte des.

Senzorul de amprentă m-a impresionat plăcut. Este foarte rapid și foarte performant în a detecta degetul tău. Este montat pe spate, sub obiectivul camerei, și-l poți folosi pentru a debloca telefonul și în curând pentru diverse alte acțiuni ce-ar putea folosi amprenta degetului ca o parolă. Înrolarea amprentelor a fost foarte rapidă, se face din câteva atingeri, iar detecția a funcționat ireproșabil de fiecare dată. Am eliminat imediat parola de deblocare și am înlocuit-o cu amprenta mea.

Din păcate, poziția senzorului te face să nu înrolezi decât parola de la degetul arătător. La Samsung S6, unde cititorul de amprente este pe față, integrat în butonul Home, am înrolat degetele mari, pentru atunci când țin telefonul în mână, și arătătoarele pentru când telefonul stă pe masă, că mi-e mai simplu să-l ating cu arătătorul. Pe Nexus 5X, cu senzorul pus pe spate, trebuie să-l ridici întotdeauna de pe masă pentru a-l debloca.

Din fericire, telefonul preîntâmpină un pic această problemă și are un mod prin care aprinde ecranul într-un soi de alb-negru în care vezi doar ceasul și notificările, ca pe ecranul de blocare, dar mult mai discret, în caz că doar asta te interesează. Nu necesită deblocare pentru asta și deci poți vedea cât e ceasul sau dacă ai ceva nou de făcut pe telefon fără să-l ridici de pe birou.

Sunetul e bun, volumul este puternic. N-am avut probleme cu semnalul. Din păcate, am utilizat prea puțin telefonul pentru a putea testa cum trebuie autonomia sa, adică l-am încărcat des sau n-am fost atent la consum, așa că nu vă pot spune nimic la acest capitol. Părerea mea este că e un telefon de o zi.

După configurarea telefonului aveam aproximativ 10 GB din memoria de stocare liberi. Și din memoria RAM sunt mereu câteva sute de MB liberi, lucru datorat noului sistem de gestiune a memoriei și lipsei vreunei interfețe suplimentare consumatoare de memorie.

Procesorul, un Qualcomm 808 cu 6 nuclee la 1,8 GHz, obține următoarele rezultate în testele de benchmarking:

• AnTuTu 64 biti 5.7.1 – 46.993 puncte
• 3D Mark Slingshot ES 3.1 – 1146 puncte

 

CAMERA FOTO

Modulul foto face treabă bună și surprinde detalii fine în fotografii, dar vine cu două mari probleme: camera din Android-ul pur aproape că nu are deloc setări și reglaje, ceea ce poate fi evitat prin instalarea altui program de cameră (dar câți vor face asta?), iar reglajul culorilor este complet greșit.

Dacă vă uitați la fotografiile de mai jos, observați cum roșul, galbenul și albastrul sunt supra-saturate, roșul chiar excesiv. Verdele este bine surprins, dar chiar și așa, cam multe canale de culoare ar mai avea nevoie de fine tuning sau pur și simplu de reglaje manuale.

Iată și un HDR:

LED-ul este foarte puternic. Focalizarea este rapidă, deși nu ca pe un Samsung, iar uneori am simțit că nu-și are rost în condițiile în care eram afară, în lumina soarelui. Mă deranjează și că există un delay de aproape o secundă pentru redesenarea camerei atunci când rotești telefonul din poziție verticală în orizontală sau invers, o redesenare ce pare complet inutilă, dar te întârzie un pic atunci când încadrezi fotografia.

Pe total, modul foto bun, dar ar trebui reglat din nou.

INTERFAȚĂ ȘI NOUTĂȚI ÎN ANDROID 6.0

Prima mea întâlnire cu Android 6.0 a fost una plăcută. Sistemul de operare pare îmbunătățit, iar modificările pe care le observi imediat (de exemplu noul sistem de permisiuni) par mult mai bine gândite.

M-am gândit să vă spun ce-i nou în Android 6.0, dar n-ar avea rost. Cei de la ArsTechnica au un ghid mare și frumos, cu toate noutățile prezentate așa cum trebuie. Citiți-l pe acesta pentru detalii.

Mie mi-a plăcut mult partea de permisiuni acordate aplicațiilor. Nu le mai dai pe toate de la instalare, ci ești întrebat dacă ești de acord atunci când un program vrea să folosească pentru prima oară anumite funcții din telefon, iPhone-style. E mult mai bine așa, că dacă ai instalat cine știe ce convertor de mărimi fizice și dintr-o dată acesta îți cere permisiunea de a accesa contactele tale și conexiunea la net, te poți întreba “păi stai așa, de ce-ai nevoie de asta?”.

În plus, poți să o iei și pe cealaltă parte, ți se arată o listă lungă de permisiuni și poți vedea ce aplicații au primit-o pe fiecare dintre ele. Dacă deodată vrei să vezi ce aplicații au acces la contactele tale, Android 6.0 îți arată asta într-un mod simplu și intuitiv.

Există integrat și un mod avansat de conservare a bateriei, unde telefonul practic taie orice sincronizare automată și acestea se fac nu atunci când aprinzi ecranul, ci chiar când deschizi aplicațiile respective. E o metodă bună de a întinde la maxim bateria atunci când ai nevoie.

Google începe să emită patch-uri periodice de securitate. Telefonul m-a anunțat dintr-o dată că pot downloada “november patches”, iar prin setări puteam vedea că eu sunt la nivelul de “october patches”. Un pas în față pentru telefoanele Nexus, dar problema vulnerabilităților Android rămâne nerezolvată câtă vreme pentru alte telefoane și tablete depindem cu toții de bunăvoința producătorului de a scoate noi update-uri.