Filme: Hunger Games Mockingjay 2 / o defavoare făcută unei cărți bune

Am așteptat cu interes Jocurile Foamei: Revolta, partea 2, cum se numește la noi, ba chiar am făcut tot posibilul să-l văd într-o săptămână foarte aglomerată. Din păcate, am ieșit din sala de cinematograf dezamăgit, după un film plictisitor și monoton. Mi-a lăsat impresia că trebuia făcut pentru a închide seria, dar nu s-a străduit nimeni să-l facă și bun, așa că pe total este o transpunere slabă a unei cărți mult mai plăcute.

Ca să sar direct la concluzie, dacă n-ați citit cărțile, dar ați văzut filmele anterioare, probabil că veți merge oricum să-l vedeți și pe acesta, ca să știți cum se încheie totul. Și, de fapt, am și primit un comunicat care anunță că a doborât toate recordurile de încasări în primul weekend din România. Asta nu mă miră, în fond și eu am dat banii; întrebarea este și cât de mulțumiți au ieșit din sală cei ce l-au văzut.

Dacă ați citit cărțile sau nu v-au impresionat prea mult filmele anterioare, chiar nu aveți motiv să-l vedeți. Așteptați-l pe HBO sau ceva asemănător.

După cum vă spuneam, filmul mi s-a părut plictisitor. Prima scenă de acțiune are loc pe la minutul 40 al filmului și, chiar și așa, e doar o săgeată trasă spre o capcană și despre cum Katniss a devenit doar o vedetă TV, nu o luptătoare în revolta împotriva Capitoliului. În total, filmul are două scene mai lungi de acțiune și le puteți vedea pe amândouă în trailer, una când sunt urmăriți de un lichid negru nasol, alta când le vor creierii niște zombie dubioși prin canale.

Ce se întâmplă în celelalte minute până la totalul de 136 de minute? Vorbesc și vorbesc și vorbesc. N-am o problemă cu asta, știam ce mă așteaptă, am citit cărțile, dar totul a fost foarte prost implementat. Dialogurile sunt șterse, pauzele sunt lungi, emoțiile lipsesc, acțiunile și alegerile personajelor sunt ilogice, slab explicate. Parcă mă uitam la o repetiție, nu la filmul final. Într-un fel, producătorii au avut o alegere dificilă de făcut: să toarne ultimul volum într-un singur film, ceva mai pe fast forward, sau să-l transforme în două filme, dar însă se lungesc prea mult.

E lesne de înțeles alegerea lor (de două ori mai mulți bani!), dar aș fi preferat un film bun de 3 ore decât două filme plictisitoare de câte 2 ore. Cred că se putea face asta.

Culmea este că Suzanne Collins a scris o serie foarte bună de cărți, Hunger Games fiind mult peste alte romane “young adults” (am citit vreo 5 alte serii deja). Collins a avut niște idei bune și le-a construit încet, dar sigur, în aceste trei volume, idei despre ce înseamnă să fii om, să ucizi, să ai milă, despre cât de nasol era Capitoliul și cât de groaznice erau Jocurile Foamei ca pedeapsă pentru districtele deja ținute în sclavie și foamete, despre luptă, putere, făcut ce trebuie și din astea.

Filmul, cel puțin acesta din urmă care ar fi trebuit să fie punctul culminant al seriei, nu le are. Ideile respective sunt ascunse în dialoguri slabe, ceea ce pentru fanii cărților e frustrant, că-și dau seama cât de simplu ar fi putut fi totul făcut bine (vezi scena în care se putea spune “dacă aveam un avion la dispoziție, fugeam, nu bombardam copii”), iar pentru cei ce nu le-au citit par fără sens (vezi treaba cu “plantez primule” sau cam tot ce ține de Alma Coin, un personaj aproape deloc explicat).

Mai mult, cartea are un ritm alert. Katniss pleacă la luptă împreună cu prietenii apropiați, trebuie să se infiltreze în inima Capitoliului, să treacă peste capcane mortale ce-i răpesc, unul câte unul, aliații, dar o fac cu atât mai îndârjită. Apoi ajunge la capătul drumului și totul se schimbă. Dai pagina și totul se schimbă din nou. Apoi din nou. Dialoguri rapide, idei ce te înspăimântă, săgeți trase în alte direcții. Citești pe nerăsuflate și, la final când totul se termină, îi înțelegi decizia pentru că a fost construită bine de-a lungul a trei volume.

Filmul are câteva scene de acțiune și-i lipsește acest ritm excelent, acest punct culminant. Momentele ce se desfășoară rapid în carte sunt în film întrerupte de minute bune de contemplare și dialoguri insipide. Nu ești “mind blown”, ești “mind bored”.