Știrea adevărată este despre cum companiile de taximetrie nu înregistrează profit

O știre surpriză pentru tabăra anti-UBER: compania a plătit în România impozit pe profit de trei ori mai mult decât primele 9 companii de taxi la un loc, zice Business Magazin.

Știrea n-ar trebui să fie despre UBER, deși sunt mulți care încă sunt convinși că sistemul nu plătește deloc taxe. Asta e fals, UBER plătește taxe pentru partea lor de bani, iar șoferii, care sunt obligați de mai bine de un an să aibă PFA sau firmă, plătesc taxe pe venit ca orice alt PFA sau PJ sau, cel puțin, ar trebui să o facă. Problemele UBER nu sunt legate de legile privind fiscalitatea, ci de cele privind transportul de persoane.

Nu, întrebarea adevărată este cum de primele 9 companii de taximetrie din București plătesc atât de puține taxe. Vorbim de 9 companii care împreună probabil au o flotă de 10.000 de mașini, mult mai multe decât UBER, care este totuși un jucător mic, dar disruptiv, în transportul bucureștean.

Aici este un semnal de alarmă pe care autoritățile ar trebui să-l sesizeze rapid și să investigheze. Există firme care nu au plătit niciodată impozit pe profit în perioada 2012-2016. Sigur, poate că tot profitul lor a fost reinvestit în modernizarea flotei auto, dar în același timp poate că are legătură cu faptul că nu se dau bonuri fiscale decât la cerere, iar cum funcționează mafia taximetriei puteți vedea în reportajul de mai jos.

Cum tarifele au crescut recent (aproape toți merg cu 1,69 lei/km acum), poate că totul se va schimba în 2018. Sigur că da!

Ca de obicei, discuția (eu am văzut știrea la Cismaru) a luat-o rapid pe arătură, unii întrebând imediat “Dar la pensie și sănătate cât au dat? De ce nu spun și asta?!”. Nu spun pentru că nu-i treaba companiei. Ei virează 70% sau 80% din ce plătește clientul șoferilor, care, conform legilor, sunt obligați să plătească impozit pe venit și contribuții la sănătate și pensie. Dacă nu le plătesc, este problema lor cu ANAF și cu poliția. Toate veniturile UBER, însă, se transferă prin bancă, adică sunt ușor de urmărit și calculat, spre deosebire de cele din taximetrie, care este aproape exclusiv cash și fără bon. Din cei 20% sau 30% care rămân UBER sunt plătite taxele despre care vorbește articolul.

Cât plătesc șoferii? Nu se știe, fiecare după cheltuieli și forma de înregistrare. Dar uitați o cifră tot de la UBER: “În 2016, spre exemplu, 100 de şoferi Uber au plătit 320.000 de lei, aferenţi acestor dări.” Să presupunem că e vorba de cei mai de succes 100 de șoferi, dar asta înseamnă că acei 100 de șoferi au plătit în 2016 de 5 ori mai multe impozite decât toate miile de mașini ale primelor 9 companii de taximetrie din București.

Revin la o idee mai veche: dacă vreți o societate curată și cinstită, ar trebui să cereți adaptarea legilor la tehnologiile moderne pentru ca sisteme de tip UBER să poată funcționa complet legal, nu utilizarea legilor curente pentru a bloca UBER sau Taxify în favoarea taximetriei clasice.

Indiferent că vă convine sau nu, UBER, Taxify și tot ce se numește “ride-sharing” (o denumire exagerată) cresc peste tot în lume și reprezintă metoda modernă de transport. Uitați-vă la nivel mondial: DiDi este pe 5 continente, Google investește în Go-Jek, serviciul indian Ola se extinde în Australia șamd. Vorbim de companii care cuceresc țară după țară și fac planuri la nivel de continente.

Succesul serviciului UBER în România arată că de fapt clienții nu vor musai aparate de taxat verificate metrologic și cu sigiliul ștampilat, ci e bun și calculul după GPS, și nu vor musai tarifele cele mai mici, dovadă că acceptă și suprataxă. Nu, vor doar un serviciu mai bun, mai politicos, orientat spre satisfacerea plătitorului. Cei care conduc orașul și țara încă vor dispecerate și mașini vopsite în aceeași culoare, vor mărgici, nu servicii de calitate; mă aștept ca în curând să interzică emailul pentru că doar Poșta este autorizată să transporte scrisori sau să ceară un soi de timbre virtuale, că așa se face. Întrebarea este dacă fac asta din lipsă de informare despre tehnologii disruptoare sau pentru că preferă clasicele servicii greu de urmărit fiscal și cu patroni necunoscuți.