Românii sunt, de fapt, budiști

Viața este suferință.

Acesta este pe scurt dukkha, primul adevăr nobil dintre cele patru ale budismului, enunțat chiar de Buddha acum vreo 2500 de ani atunci când a început să predice altora despre cum a atins Nirvana.

Ideea din spatele acestui prim gând este greu de exprimat în doar trei cuvinte. Se referă la faptul că viața obișnuită este o suferință pentru că este efemeră, pentru că este nesatisfăcătoare, pentru că duce la moarte, pentru că tot ce facem în viață este de fapt o încercare de atenuare a suferinței. Inclusiv când mâncăm o facem pentru că altfel am suferi; mănâncă prea mult și suferi din nou.

Viața e o curvă, cum ar fi. Poate Buddha a zis inclusiv asta, dar cei ce au luat notițe au râs și n-au consemnat aceste importante cuvinte în textele ce-au rămas de atunci și care, de altfel, au generat una dintre cele mai mari “religii” ale lumii.

Uitându-mă în jurul meu aș putea jura că majoritatea românilor sunt de fapt budiști pentru că întâmpină cu bucurie orice modalitate de a suferi, o îmbrățișează și se sacrifică pe altarul ei. Viața în societatea românească este o suferință, iar românii nu doar că nu caută metode de a atenua această suferință, ci sunt mândri de ea, purtându-și crucea de parcă ar fi cursa de 200 metri obstacole cu finish pe Golgota.

Altfel nu-mi pot explica de ce lucrurile merg așa cum merg. Uitați-vă în jur, exemple sunt pretutindeni.

Gara de Nord este cea mai mare cocină a țării, dar călătorii ridică din umeri. Unul n-ar face reclamație, unul n-ar face o criză de nervi, ci s-au resemnat deja că astfel stau lucrurile. Se urcă apoi în trenuri ce merg mai încet decât pe vremea lui Carol 1 și suferă și acolo când vecinul pute, când ascultă manele pe speaker, când lipsește semnalizarea, când scaunul e rupt. Toaleta e distrusă, trenul întârzie cu orele, e frig de crapă ferestrele, așa că omul spune o rugăciune scurtă către zeul vezicilor și suferă, nu se revoltă.

Aproape toate știrile sunt despre cum a mai furat cineva pe undeva. Mârlanul ăla de conducea un spital fura în fiecare zi, chiar și de la distanță (pentru că vreo 500 de zile de deplasare în străinătate i le plătise o companie privată), dar oamenii se duc în continuare la spital și îndură condițiile de acolo. E frig? Își aduc o pătură de acasă. Nu sunt medicamente pentru că se dau pe sub mână? Se împrumută de undeva, le cumpără ei. Sunt gândaci în spital? Îi dau la o parte, important e să nu le intre în gură noaptea. Faci accident vascular după ora 15? Suferi.

Dacă am aduna orele petrecute în trafic pentru că unii parchează aiurea sau blochează intersecția, s-ar strânge câteva zile în fiecare an. Nu sună nimeni la Poliție. Nu cere nimeni socoteală Poliției, întrebându-i ce mama mă-sii fac prin oraș, că nu-i vede nimeni, niciodată, decât dacă e rost de coloană oficială sau stat la pândă. Serios, ce face fiecare agent de circulație timp de 8 ore pe zi, chiar sunt curios? Nu, oamenii stau în mașini, se uită că semaforul e verde, dar intersecția e blocată de altul care a trecut pe roșu și-și spun “asta e România, bă, ca la noi la nimeni!”, ceea ce de fapt înseamnă că s-au resemnat că trebuie să sufere.

Birocrație mare, cozi la plata impozitelor. Suferi, că așa trebuie, doar nu o să plătești online! S-a introdus plata prin SMS a podului de la Fetești? Nu, nu, stai la coadă la ghișeu, suferă! Te-ai operat de hernie de disc și ți-a zis medicul să nu ridici nici măcar o sticlă de apă timp de două săptămâni? Nu, tu dai cu aspiratorul pe sub canapea în săptămâna doi, ca să vadă familia că suferi pentru ei! Sunt moaște la Iași, expuse permanent? Românii merg toți la aceeași dată acolo, ca să sufere la cozi lungi, că altfel n-are valoare viața. Îți intră clientul în magazin ca să cheltuie bani? Arată-i că suferi, stai încruntată și cu un sictir legendar pe figură, mai dă-l în mă-sa de client, ce e așa de fericit că-și cumpără niște dulciuri?!

Profesorii ignoră copiii pe la școală și zeci de mii pică la bac? Foarte bine, să sufere și ei, că și noi am suferit…

Când am scris despre un concept de supermarket în care iei produsele de la raft și senzorii detectează automat ce-ai cumpărat și-ți iau banii de pe cardul bancar, tu plecând fără să mai stai la vreo coadă pentru scanarea produselor sau plata pe loc, un comentariu a fost acesta:

ma intreb unde este dificultatea in a astepta la coada :-?
aa, stiu trebuie sa mergi la serviciu ca sa iti permiti produsele mai scumpe din magazinul Go unde nu trebuie sa stai la coada ci poti economisii timp ca sa stai mai mult timp la lucru ca sa castigi mai mult ca sa-ti permiti sa nu mai stai la coada

Suferă la coadă! Suferă la muncă! Suferă pe drum! Suferă acasă, că n-ai bani sau pentru că ai prea mulți! Suferă în drumul către mare, către munte, la munte, înapoi de la munte! Suferă pe net, din varii motive! Mii de suferințe!

Nu fi fericit! Nu le arăta altora că ești fericit, că te vor ostraciza! Nu plăti suplimentar pentru a-ți ușura cumva viața, nu râde, nu fi optimist, nu te relaxa! Nu așa trăim aici! Chiar și dacă-ți merge bine, suferă pentru că altora le merge și mai bine!

Update cu un mic ghid de făcut reclamații:

• 112 – număr de telefon pentru urgențe, când e nevoie de intervenția foarte rapidă a poliției, ambulanței, pompierilor șamd. Aici nu e cazul de reclamații și sesizări.
• 021.9544 – număr unic la care se pot face reclamații pentru situații din trafic sau comportamentul Poliției Rutiere. Aici te plângi că nu merg semafoare, că e ambuteiaj, că cineva a parcat în drum sau că poliția nu-și face treabă, vrea șpagă șamd.
• Poliția Locală – numărul trebuie găsit în funcție de localitatea sau sectorul fiecăruia și secția de poliție de care aparține. Aici se reclamă restul problemelor unde ar fi nevoie de intervenția Poliției, de exemplu când cineva blochează trotuarul sau nu curăță după câine sau dă muzica prea tare.
• Primăria locală – aici se reclamă probleme legate de diversele departamente din Primărie, de exemplu parcuri, lacuri, gunoaie șamd.
• 0800.806.806 – linia verde anticorupție, făcută de MAI și DGA. Orice ține de corupție, șpagă șamd trebuie reclamat aici.
• Alte instituții – dacă cineva nu-ți dă bon fiscal, suni la ANAF. Dacă e frig în tren, suni la Ministerul Transporturilor sau la ANPC. Dacă e frig în metrou, tot la Transporturi. În RATB? Astea țin de Primăria Generală.
• ANPC – protecția consumatorului în mod general, legată în principal de magazine sau felul în care te tratează operatorii economici. Reclamația se depune online, prin poștă sau în persoană la sediile locale.

În principiu, te gândești de competența cui este o problemă și faci reclamația acolo, inclusiv la superiorul ierarhic sau la directorul instituției respective.

Nu știu dacă o mare parte dintre români acceptă o astfel de viață pentru că așa sunt ei sau pentru că așa i-a învățat comunismul. Poate că așa i-a condiționat o jumătate de secol de comunism: că autoritățile nu lucrează pentru cetățean, ci împotriva lui sau cel mult paralel cu acesta, că viața nu trebuie să fie simplă, că suferința trebuie îndurată cu stoicism și cu gândul că măcar pe lumea cealaltă îți va da Dumnezeu tot ce n-ai avut aici. “Las’ că merge și așa” și “Noi să fim sănătoși” nu mai sunt glume, ci un stil de viață care distruge încet-încet țara.

Primul adevăr nobil al lui Buddha nu are nici o valoare dacă-l luăm separat. Scopul său este să arate baza de la care se pornește, apoi urmează alte trei adevăruri nobile ce vorbesc despre cum apare suferința și cum poate fi oprită, aceasta fiind calea către iluminare. Buddha a înțeles asta cândva prin anul 400 înaintea erei noastre. România, în 2017, pare blocată la primul dintre cele patru puncte ale lecției.