Am fost acolo: ziua porților deschise la MApN

Duminică dimineața ne beam liniștiți cafeaua când o știre pe la televizor a spus că-i ziua porților deschise la Ministerul Apărării Naționale, iar vizitatorii pot vedea tot felul de mașini și echipamente ale forțelor armate române.

“OMFG mergem!“, am spus, scuipând cafeaua ca-n filme și ducându-mă să mă îmbrac.

Matilda n-a fost deloc impresionată. Eu am fost gata în 3 minute, apoi când să ies pe ușă descopăr că ea era tot în fotoliu, cu cafeaua în mână. “Credeam că glumești…”. Nu glumeam!

---

MApN-ul are sediul în clădirea de lângă Marriott, vizavi de Palatul Parlamentului. Turul de ziua porților deschise te conducea prin câteva încăperi, iar la final în parcarea instituției, unde militarii îți arătau tehnica militară pe care o aveau la dispoziție, cu toate gadgeturile lor, așa că am pus și eu mâna pe un pistol cu amortizor, pe un MP5 sau un scut ca-n Counter-Strike.

Am mai fost la MApN cu alte ocazii, dar niciodată pe intrarea din față, așa că iată o relatare pas cu pas a vizitei. Ca să îți faci o idee, din vreo 200 de oameni ce erau acolo, noi doi eram singurii adulți ce nu însoțeau un copil, deși din toate punctele de vedere aș fi putut fi considerat eu unul.

După o verificare de securitate cu raze X, detector de metale și copierea datelor din buletin, am intrat și am fost direcționați spre tur, care a început pe la intrarea principală. În fața ei se găsește un monument al armatei și câteva plăci de marmură notează operațiunile militare unde au participat și forțe românești. În partea dreaptă sunt trecute și numele celor decedați în astfel de operațiuni, majoritatea în Afganistan.

Am intrat prin față într-o sală mărișoară, frumos decorată în același stil ca și Palatul Parlamentului. La intrare este un panou cu foști miniștri ai apărării, apoi o vitrină cu cupele clubului Steaua. În partea de sus, cu toarte mari, puteți vedea Cupa Campionilor Europeni câștigată pe 7 mai 1986.

La etaj se află o pictură impresionantă, 14 metri lungime cu 4 înălțime, înfățișând intrarea lui Mihai Viteazu’ în Alba Iulia în anul 1600. A fost pictată prin 1994 de Valentin Tănase, timp de 9 luni, tema aceasta fiind aleasă după ce înainte de Revoluție, când clădirea era încă în lucru, acolo ar fi trebuit să fie o pictură pe tema “Epoca Ceaușescu – Epoca de Aur a României”.

Camera următoare avea tot felul de “amintiri” de la operațiunile militare unde a participat României, uniforme de paradă, o fotografie cu Gabriel Oprea lângă Traian Băsescu la summitul NATO de la Lisabona, suficient cât să te umpli de rușine când iți dai seama ce țăran coclit și corupt ne-a reprezentat acolo. Dragă MApN, dă-le jos, nu te mai lăuda cu fotografiile tuturor corupților din țară!

Observă acum figura Matildei în dreapta fotografiei. Ea intrase deja în camera următoare, apoi s-a întors să mă omoare pentru că fotografiam un manechin.

În camera următoare deja începea expoziția de tehnică militară. Poți vedea mai jos un M4 A2, iar în plan îndepărtat este un UMP cu patul rabatat. Am pipăit un MP5 și un Glock cu amortizor lung cât întreg pistolul. Știi cum în filme scoate banditul câte un amortizor micuț și-l înșurubează din 3 gesturi pe țeava armei? Acesta era lung cât un castravete și am înșurubat trei minute la el.

La parter, aproape de ieșirea din spate, puteau fi văzute diverse aparate și dispozitive dezvoltate în România, majoritatea la ACTTM (Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologie Militară  – îi găsiți la Clinceni lângă aerodrom). Câteva drone aeriene, câteva mini-tancuri făcute cu un arduino și o cameră video în bot, ce pot fi trimise în recunoaștere prin tot felul de zone înguste, un sistem anti-seismic.

Vezi placa aceea neagră? Are câteva kilograme și se introduce în vesta anti-glonț, în față, fiind cea mai groasă protecție disponibilă pentru acel model.

Și apoi am ajuns afară, unde am văzut și mai multe mașini și roboței și tehnică de luptă sau dezamorsare bombe.

Două autospeciale de intervenție CBRN (chimic, biologic, radiologic și nuclear) construite pe Dacia Duster și dotate cu tot felul de truse și echipamente de investigare și testare, plus un minivan similar.

Un M249, o mitralieră portabilă, cunoscută din filme.

O pușcă semi-automată M107, cu o rază efectivă de peste 1,8 kilometri.

Un HMMWV militar cu mitraliere instalate pe posturile spate. Observă distanța uriașă între cele două locuri din față. Mitraliera principală, cea din centru, era demontată și pusă lângă. Apropo, dacă un astfel de vehicul ți se pare mare, ar trebui să-l vezi lângă un Renault Sherpa 4, când dintr-o dată pare o jucărie.

O pușcă M110 fabricată de Colt, gândită tot pentru lunetiștii din pluton. Nu știam ce-i sistemul cu ecran de pe ea, s-a dovedit a fi un calculator balistic Barrett ce-ți zice, în funcție de informațiile primite de la o stație meteo portabilă, cum să corectezi focul pentru a compensa vântul, temperatura, gravitația șamd. Am învârtit-o un pic în mână, avea vreo 8 kilograme.

O autospecială a Poliției Militare cu motor de 6 litri și masă de 8 tone. Cuștile acelea din spate nu sunt pentru câini, ci pentru prizonieri, conțin câte un scaun și doar picioarele ies din cușcă.

Cel mai impresionant vehicul a fost MRAP Cougar, o autospecială de 17 tone, cu capota mai înaltă decât capul meu, blindată pe toate părțile și utilizată aici de trupele EOD (Explosive Ordonance Disposal – cei cu dezamorsările). Părea genul de vehicul cu care puteai să treci printr-o casă și nu ai fi observat decât o mică zdruncinătură.

Erau prezentate apoi foarte multe echipamente de la unitățile EOD. Aparat portabil cu raze X, unelte nemagnetice, roboți EOD Caliber și Talon, detector de mine, disruptor fără recul (acela cu aspect de praștie orizontală). Disruptorul este dispozitivul care trage cu ceva într-o bombă sau un pachet suspect și face ferfeniță acel pachet înainte ca bomba din el să apuce să explodeze.

Cel mai mare costum EOD cântărește 35 de kilograme. Nu știu de ce avea papucii aceștia, poate pentru situațiile când sunt bălți și nu vrei să te murdărești pe picioare.

Un scut de intervenție.

Vamtac-ul produs de spanioli seamănă foarte bine cu un Humvee. Tare am impresia că nu are aer condiționat, nu cred că-i deloc ușor să mergi cu el pe căldură.

Acesta este un Volkswagen Crafter pentru analiza spectrului electromagnetic, are tot felul de antene pentru a detecta ce și de unde se emite. Cea mare se înalță până la 10 metri.

Și am încheiat cu o autospecială Falcon construită pe un Chevrolet Tahoe, o mașină ce asigură comunicațiile pe teren. Astea cred că sunt ale STS-ului.