Filme: Interstellar, science-fiction-ul de calitate al anului

Dacă ar fi fost carte, Interstellar ar fi fost un roman science fiction foarte bun.

Ca film, Interstellar rămâne bun, probabil unul dintre cele mai bune ale anului și un SF de calitate, dar diverse elemente îi vor face pe fanii genului hard science fiction să strâmbe din nas, fără însă a-l strica.

Hard science fiction reprezintă acel gen de cărți unde fenomenele fizice și mecanica obiectelor spațiale este bine reprezentată și realist tratată, chiar dacă acțiunea se întâmplă în viitor și folosește elemente imaginate de autor. Filmul sacrifică în unele momente reprezentarea corectă a fizicii mecanice și relativiste (dar în altele le respectă, semn că au avut consultanți și măcar au încercat să facă o treabă bună), dar acesta nu-i un motiv să nu-l vedeți; cei care habar nu aveau de astfel de lucruri nici măcar nu le vor observa și vor aprecia filmul și mai mult.

Ca poveste, Interstellar este ușor de dibuit din trailer: într-un viitor apropiat, omenirea suferă de foamete și societatea este într-o stare proastă, întorcându-se spre agricultură. În astfel de momente, un grup curajos de oameni decolează în spațiu pentru a explora o gaură de vierme nou apărută, încercând să afle dacă planetele din cealaltă parte sunt o cale de a salva specia umană, altfel sortită pieirii pe această planetă.

Analizându-l însă în detaliu, filmul strălucește la multe aspecte. De exemplu tema trecerii diferite a timpului din cauza zborurilor cosmice la mari distanțe sau cu viteze relativistice este bine tratată în multe romane unde personajele trăiesc drama ruperii totale de casă și cei dragi, pierzând definitiv contactul cu ei, dar Interstellar este primul film care pune problema în imagini și o face într-un mod destul de brutal. Scena aceea este grozavă!

Explorarea planetelor străine este la fel de interesantă și am retrăit senzația din acele cărți SF bune în care echipajele ajung pe lumi străine, complet diferite de a noastră, și încep să le exploreze ciudățeniile.

Nu plecasem de acasă cu mari speranțe, așteptându-mă la scene mai lungi pe Pământ, cu copii neînțelegători și drame personale. În practică, Interstellar are o astfel de deschidere în care construiește personajele, dar apoi se pleacă în spațiu și cea mai mare parte a filmului este dedicată călătoriei, planetelor străine, pericolelor și surprizelor de acolo. În paralel, scenele cu cei rămași pe Pământ și încercările lor de a rezolva problemele ce le-au rămas sunt la fel de interesante și se îmbină foarte bine cu ceea ce se întâmplă în spațiu.

Matthew McConaughey, Anne Hathaway și Jessica Chastain asigură rolurile principale, iar filmul este completat de alte nume mari precum Michael Caine și Matt Damon. Joacă bine, dar nu extraordinar, fiind parcă prea reci pentru subiectul filmului. Interstellar primește însă note foarte bune la regie și scenariu, fiind bine construit și chiar și montat, plus cu umor exact cât trebuie. Nu veți regreta că l-ați văzut.

L-am văzut la IMAX, dar nu 3D (unde vi-l recomand și vouă, Christopher Nolan l-a filmat în format IMAX), la invitația Toshiba, care-i sponsor în România. Fazele trase de păr la care mă refer sunt tot felul de idei false despre cum funcționează rachetele, ce efecte are o gaură neagră, valuri uriașe șamd. Se poate trece peste ele.