Am fost la #occupybucharest

Astăzi am trecut pe la Occupy Bucharest, evenimentul nostru local care, la fel ca în oraşele americane de unde a început mişcarea, ar fi trebuit să blocheze cu proteste paşnice centrul financiar al oraşului. La americani este o mişcare de luat în seamă; la noi n-a ieşit nimic. Aşadar, iată mai jos o galerie de imagini şi multe comentarii de-ale mele despre ce este şi ce nu este Occupy Bucharest.

Ca idee generală, aş vrea să încep prin a zice că sunt şi nu sunt de acord cu acest eveniment. Sunt de acord pentru că băncile, politicienii, guvernul, marile corporaţii trebuie să vadă că există o opoziţie, că taxele lor multiple, corupţia, dobânzile nesimţite sau pur şi simplu făcutul de bani ca prioritate în faţa oricărui alt principiu moral nu scapă neobservate. Pentru că despre asta e vorba, să arăţi ca toate serviciile din lumea asta, tot sistemul economic şi capitalist modern este făcut să funcţioneze pe spatele marelui public, dar şi pentru el. Iar publicul este nemulţumit.

Nu sunt de acord cu Occupy Bucharest din două motive. Primul ar fi că un protest este bun dacă arâți şi o alternativă la situaţia împotriva căreia protestezi. Să dispară băncile! Aşa, şi ce facem fără ele, cum ar funcţiona lumea ulterior acelui moment? Spune nu capitalismului! Şi alternativa care este, comunismul? Naţionalizarea? S-a dovedit deja ineficient. Al doilea motiv este că dacă apar doar 70 de oameni la protest, se face de râs întreaga idee bună din spatele său.

Pentru că astăzi, între 12:30 şi 13:00, atâţia am numărat în parcul Unirii la acest protest. Iar vreo 20 erau “turişti”, aflaţi prin zonă ca şi mine, sau trimişi ai posturilor TV, dar nu prea au avut ce să raporteze. Era cam plictiseală, erau nişte oameni care stăteau îngrădiţi într-un mic ţarc, între nişte cartoane pe care fuseseră scrise mesaje de protest, şi o veselie şi o discuţie despre ce face fiecare şi cum iese evenimentul.

Nu se cheamă că protestezi, cerând libertatea în fața capitalismului şi eliberare de jugul băncilor, dacă protestul se face în ţarcul în care ai fost îngrădit de jandarmi!

Am văzut câteva ciudăţenii astăzi şi pe unele le comentez în fotografiile de mai jos. Nucleul protestatarilor, “fruntea” cum s-ar zice dacă faci o ţuică, era un grup de 20 de oameni care stăteau în respectivul ţarc. Vreo alţi 30 erau în jur, semi-protestând, dar la o adică gata să spună că erau doar în zonă. Era un protest împotriva băncilor, a micşorării pensiilor şi a corupţiei, dar jumătate dintre cei de acolo se războiau momentan cu pubertatea, dacă e să mă iau după vocile lor. Iar 70 de oameni, dintre care niciunul care să pară cu adevărat lovit de sistem şi dorind să-l schimbe, nu lasă impresia că situaţia este disperată, ci doar că este la modă să protestezi.

Cei de acolo discutau cu jandarmii, care îi întrebau cine sunt şi ce caută în parc. Le spuneau că e dreptul lor să se adune paşnic şi să protesteze, să picteze un banner şi să stea pe iarbă. Iar jandarmii le-au dat dreptate. Cred că în curând chiar jandarmii vor aduce mai mulţi oameni la proteste, ca să aibă şi ei mai mult de muncă, altfel iarăşi li se reduce personalul.

Văzând acele discuţii mi-a părut rău de organizatori, care erau vreo 5 la număr. Se vede că ştiau legile, că au vrut să facă ceva bun şi mare, că au pregătit tot ce a fost posibil de pregătit. Dar n-au avut cu cine. Şi poate lecţia cea mai importantă este că, înainte de orice astfel de eveniment, flash mob, protest, revoltă sau orice altceva, e mai important să ştii sigur câţi oameni vor veni şi cine sunt ei. Nici măcar oamenii cu probleme nu vor fi de acord ca hipsteri că hipsteri cu tunsori ciudate si aspect metrosexual îi reprezintă, niște copii nici atat. Altfel, o intenţie bună se face de râs.

La moaştele Sfintei Parascheva de la Iaşi au fost 70.000 de oameni, care au dormit câteva nopţi în frig. La Occupy Bucharest au fost 70, care s-au încălzit cu cafea, s-au fotografiat cu Nikon, şi-au protejat ochii de soare cu Ray-Ban şi probabil au mâncat în Centrul Istoric la final. A doua lecție este deci că nu orice eveniment de succes în străinătate poate fi copiat și la noi, ci ar trebui adaptat la situația locală.

Asta, zic eu, spune tot și rămân de văzut doar imaginile.

Intreaga galerie este la o rezolutie mai mare pe SkyDrive. Iar la alții arată ca aici.