De ce nu-mi plac feedurile partiale

Nu-mi place să fiu silit să intru pe un anumit site ca să citesc ce a scris un blogger pe care îl urmăresc. Este mai uşor de centralizat totul în Feedreader şi să văd acolo tot ce s-a mai scris peste zi. Dacă îmi place postul şi vreau să zic şi eu ceva, intru şi las un comentariu (sau dacă doar vreau să văd ce-au zis alţii).

Prefer să citesc un blog prin metoda care îmi place mie şi care mi se pare cea mai convenabilă. Poate cei mai mulţi din cei ce au feeduri scurte preferă să mai atragă vizitatori contorizabili pe site decât să le ofere acelaşi conţinut sub altă formă şi de a fi deci privaţi de posibilitatea de a mai îngrăşa o statistică sau a mai face un ban din reclame. Nu am nimic cu cei ce încearcă să facă un ban de pe urma blogului, dar soluţia cea mai bună pentru a atrage vizitatori şi page views nu e să cenzurezi feed-ul, ci să oferi constant un conţinut interesant, pe care nu îl pot afla mai întâi din altă parte, opinii personale, interesante şi bine argumentate pe subiectele despre care vorbeşte toată lumea şi (cel puţin pt mine este un “turn-on”) un limbaj decent (asta însemnând fără cuvinte urâte, ce îşi au locul în stilul oral, atunci când aceeaşi idee poate fi exprimată cu aceeaşi putere prin alte cuvinte ne-obscene). Din păcate însă cei mai mulţi gândesc “ia să activez short feed, ca să îi forţez pe cititori să intre pe site”, dar nu îşi dau seama că în acest caz sunt obligaţi ca în acel unic paragraf sau în acele prime 200 de caractere care ajung în feed trebuie să scrie ceva foarte interesant şi captivant, încât să îmi doresc să văd restul postului şi deci să intru pe site.

Dacă ce ai scris începe slab şi plictisitor, nu intra să văd continuarea. Dacă ai scris “uitaţi-vă la filmul de mai jos, e super tare”, dar embedul de pe YouTube nu intra în feed, nu intru nici eu pe site să-l văd. Dacă din cele câteva rânduri din feed nu-mi dau seama nici măcar despre ce va fi restul postului, nu intru. Dacă ai pus o fotografie şi atât, fără nici un alt cuvânt în post, iar această fotografie nu ajunge şi în feed, nu ajung nici eu pe site la tine. Pot să număr pe degetele de la o mână bloggerii pe blogul cărora am intrat în ciuda feedului scurt. În schimb, pe o grămadă nu i-am mai citit tocmai din acest motiv. Iar aici la mine mereu va fi full feed şi cine vrea să citească acest blog o poate face cum vrea şi oriunde vrea. Pe Blogspot aveam şi o opţiune de a primi pe email noile posturi, o voi adăuga şi aici imediat ce îmi dau seama cum s-ar putea face acest lucru.